Cautare
Newsletter
Loading ...Foileton
Amendamentul Dawson 11 (Incheiere) Amendamentul Dawson 10 Amendamentul Dawson 9 Amendamentul Dawson 8 Amendamentul Dawson 7 Amendamentul Dawson 6Anunturi
-
Ultimele clipe sînt extrem de scumpe
scrisa de Mircea Coman -
Lacul păsării Wandoo
scrisa de Marcel Luca -
Între Lacuri
scrisa de Bogdan-Tudor Bucheru -
Mitologii creştine. Anatema
scrisa de Aurel Cărăşel -
O carte pentru copii
scrisa de Liviu Radu -
Pătrat alb pe fond alb
scrisa de Liviu Radu -
Oare de ce asasinii trebuie să fie buni?
scrisa de Liviu Radu -
Înainte de pauză…
scrisa de Liviu Radu
Noi povestiri:
Ultimele recenzii:
Arhiva editii
ProspectArt, 29 octombrie 2009
Joi, 29 octombrie, la Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” a avut loc o nouă şedinţă a Cenaclului ProspectArt. Au participat: Luciana Grosu, Laura Sgîrcitu, Laura Ciobanu, Cristina Ghidoveanu, Michael Haulică, Cristian Lăzărescu, Vlad Stroescu, Dario Pecarov, Mihnea Columbeanu, Carol Czedly, Lucian Cristian Oancea, Ben Ami, Dănuţ Ungureanu, Marian Truţă, Cristian Mihail Teodorescu, Dumitru Claudius Stătescu, Sorin Camner, Cristian Tamaş, Haralambie Ionescu (Bebe), Balin Feri.Ne-a onorat cu prezenţa şi domnul Sorin Ştefănescu (Sfidarea Timpului, Zee, Riposta, Şamanul, coautor la Zborul 19), păcat că nu a putut rămîne pînă la final deoarece aş fi vrut să aud şi părerea domniei sale în privinţa textelor citite. Nu a fost să fie acum şi nu rămîne decît să sperăm că-l revedem cu ocazia următoarelor şedinţe.
Deschiderea a făcut-o Cristian Tamaş, în calitatea sa de preşedinte al cenaclului, prin prezentarea lui Dario Pecarov, autorul primului text citit.
„Hoţii de Lumină” este povestea unui anchetator sau detectiv, un fel de om bun la toate, pe nume Dejan, trimis în sistemul Helyoni pentru a soluţiona un caz mai aparte. Problema locuitorilor planetei vizitate era dispariţia luminii, mai exact a spectrului vizibil din cadrul radiaţiei electromagnetice.
Prima observatie după ascultarea textului a venit din partea lui Cristian Tamaş. El a atras atenţia lui Dario că personajele povestirii emit disertaţii, ţin cuvîntări în loc să stea de vorbă. Cu alte cuvinte, nu se comportă realist. „Miza este hard sefe, dar sînt amănunte care ar trebui aprofundate”.
Laura Ciobanu, cea mai fidelă participantă de pînă acum la cenaclu, a observat că „dialogul dintre savanţi ar trebui să fie mai puţin clişeatic şi acţiunea mai puţin previzibilă”.
A completat Cristina Ghidoveanu cu: „E un fel de redescoperire a roţii, dialogurile nu sînt fireşti. Povestirea aminteşte de textele din anii ‘60 cînd ideea era mai importantă decît realizarea literară propriu-zisă”.
Dacă toate observaţiile de pînă atunci s-au axat pe lipsa de naturaleţe a dialogurilor şi personajelor, Lucian Oancea a remarcat că deşi se pomeneşte în povestire de soldaţi aceştia nu există în desfăşurarea acţiunii, şi „dacă tot apar ar trebui să şi facă ceva, nu doar să existe”.
Dănuţ Ungureanu, privind povestirea cu ochi de scriitor, observă că „nu are atmosferă, deşi există o miză. Aminteşte de Clarke, dar la un cu totul alt nivel. Textul este plin de stîngăcii de exprimare, nu este vorba de fond, ci de formă. Ar trebui reluat textul frază cu frază şi refăcut”.
Mihnea Columbeanu: „Povestirea este liniară, lipsită de clinciuri, e nevoie de cel puţin două elemente, unul la început, care sa constitue un fel de cîrlig pentru cititor, şi o întorsătură neaşteptată în final, iar între astea două ritmul ar trebui să fie alert, nu logoreic. Personajele ar trebui sa fie mai naturale, nu doar feţe cu trăsături puţine”.
Cristi Teodorescu, nefiind doar scriitor, ci şi un fizician de marcă, a observat că textul conţine cel puţin trei elemente care se abat de la adevărurile ştiinţifice şi nu fac asta de dragul ilustrării a ceva, ci din necunoaştere.
Sfatul lui Michael Haulică: „Încearcă să scrii despre lucruri pe care le cunoşti, le stăpîneşti, între care te poţi mişca lejer. Altfel comiţi erori sau trebuie să duci o muncă serioasă de documentare”.
Ben Ami: „Dacă pe partea de aranjament floral povestea e OK, ca tehnică literară ea nu există. Pe site-ul SRSFF există articole postate de Mihai Dan Pavelescu care te pot ajuta foarte mult, dau detalii necesare pentru scris, pe partea de tehnică literară. Pentru partea ştiinţifică e nevoie însă de experţi”.
Carol Czedly: „Undeva în povestire apare «lucruri mai rele decît trei luni de întuneric». Se ştie ca noaptea este mai rece decît ziua, asta pentru că aerul se răceşte repede. În trei luni de întuneric ar fi îngheţat totul.”
Cristi Lăzărescu: „Ce spune Carol e interesant. Ar trebui să te documentezi şi să scrii o povestire despre cum ar arăta lumea după trei luni de întuneric, o atmosferă arctică, oameni ce trăiesc în subteran. Astfel ar exista toate elementele necesare unei povestiri valoroase.”
În apărarea autorului trebuie să menţionez două amănunte: este vorba de prima participare a lui Dario la cenaclu, aşa că putem spune că niciodată nu a mai avut ocazia să afle cum sînt recepţionate textele lui de cititori şi în concluzie nu avea cum să-şi corecteze greşelile. Al doilea este un amănunt ştiinţific: lipsa spectrului vizibil al luminii nu înseamnă îngheţ. Radiaţia infraroşie este cea purtătoare a căldurii, nu radiaţia vizibilă.
Al doilea text citit aparţine Laurei Sgîrcitu. După ce în luna septembrie ne-a citit „Eşarfa Mov”, de data asta scriitoarea ne-a oferit spre ascultare „1986″.
Este povestea cîtorva oameni – din păcate nu am reuşit să reţin numele nici unui personaj – care se întîlnesc la douăzeci de ani după terminarea liceului sau a facultăţii. Cîţiva dintre ei se duc pe dealul pe care fugeau şi cînd erau copii şi discută despre cele întîmplate în peroada scursă de cînd nu s-au văzut. Eu personal nu am reuşit să înteleg care era povestea propriu-zisă dincolo de faptul că nişte oameni au stat de vorba şi că au dovedit prin asta că sînt erudiţi.
Cristi Tamaş: „Un text care abundă de referinţe culturale, dar nu am reuşit să-mi stabilesc elemente prin care să identific personajele”.
Mihnea Columbeanu: „Apropo de didacticism: în text este vorba despre lucrul despre care este vorba în text? Dacă da, atunci este complet greşit, este egal cu sine însuşi. Dacă scrii un text despre război atunci cuvîntul razboi este unul interzis în acel text.”
Marian Truţă: „Am de făcut o observaţie la construcţia textului. Este prea lungă introducerea pentru ce are de transmis, mai ales în condiţiile în care nu reuşeşte să ofere elemente de identificare a personajelor…”
Cristian Lăzărescu: „Personajele nu există, tot dialogul este un discurs rostit de autoare. Tema, universul ideatic nu au nici o legătură cu personajele, astea există doar ca mijloc să ne spuna scriitoarea ceva.”
Al treilea text citit aparţine lui Marian Truţă. „Ubik, mon amour” este o povestire scurtă, de doar două pagini şi jumătate, totuşi reuşeşte să fie excelentă sub toate aspectele. Personajele sînt vii, se comportă firesc, iar acţiunea, ei bine, acţiunea este cireaşa de pe tort…
Este povestea unui profesor care speră să ajungă şef de catedră în locul doamnei Eva care pleacă să predea în capitală. Înainte de a pleca îşi propune să arate realitatea viitorului ei înlocuitor. Aşa că îi pulverizează ceva în ochi, apoi îl dă cu un unguent, îi suflă o pudră peste faţă etc. La fiecare acţiune a ei un voal se îndepărtează de pe ochii viitorului şef de catedră şi realitatea este percepută cu o claritate tot mai mare. Mesajul este acela că nu există evoluţie a societăţii umane sub nici un aspect, tot ce a făcut omenirea a fost să înveţe să se mintă tot mai bine, să mintă atît de bine încît să ajungă să creadă în propria-i minciună. În realitate sîntem aceiaşi australopiteci de cîndva, dar ochii noştri nu reusesc să vadă realitatea şi acceptă drept adevăr minciuna simţurilor.
Deşi povestirea a fost pe placul tuturor au existat şi cîteva observaţii. Un fel de „cum ai putea transforma o povestire excelentă într-una care sa fie şi mai pe placul meu” unde „placul meu” a fost pur subiectivă pentru fiecare participant.
Dănuţ Ungureanu: „Remarc că foarte multe personaje din povestiri sefe se numesc Eva”.
Mihnea Columbeanu: „Taie generalizările pentru că îngreunează textul. Partea declarativă rezum-o la ce se întîmplă acolo la modul concret”.
În încheiere Ben Ami a citit „Probabilitatea fiBANară”.
Este o povestire fără acţiune şi fără personaj. Un raport al unui reprezentant al cuiva, trimis să ancheteze o societate aberantă. Mesajul povestirii este ascuns în chiar ultimul paragraf, aici sugerîndu-se că răul absolut, maleficul suprem, fiara, este aceeaşi peste tot în univers.
Marian Truţă: „Mă duce cu gîndul la Grămescu”.
Cristian Lăzărescu: „De la o povestire devine o relatare pe parcurs, fără să se ştie cînd, cum sau de ce. Stilistic ar trebui luat textul şi ar trebui tăiate toate adjectivele.”
Balin Feri: „Ar merge ca o introducere la o povestire mai amplă. Este o prezentare a unei lumi, o construire frumoasă a unui decor, păcat că se opreşte tocmai în momentul în care scena ar trebui populată cu personaje şi cînd ar trebui să se întîmple ceva.”
Cristian Tamaş: „Mi se pare a fi mai degrabă un eseu decît o povestire, pleacă din ceva cu promisiuni, apoi se stinge încetul cu încetul şi eşuează. Ar trebui luată şi o decizie în privinţa tehnicii literare utilizate.”
Dănuţ Ungureanu: „Ajungi la o alegere, îţi place sau nu-ţi place. Eu am prins firul într-adevăr, în prima pagină m-a ţinut, a început să mă farmece, apoi m-a pierdut. Dar există categorii de public şi pentru aşa ceva, pe mine personal nu mă încîntă acest gen de texte.”
Marian Truţă: „Dacă nu cauţi să înţelegi fiecare frază devine un text care crează o stare plăcută prin ritmicitate”.
Voce neidentificată din fundal: „Cînd vezi că degeaba cauţi să înţelegi, faci abstracţie de sensuri şi te mulţumeşti cu ce rămîne”.
Normal, ca de fiecare dată trebuie să-mi cer scuze şi acum de la toţi cei care au avut cîte o intervenţie pe parcursul serii, dar pe care nu am reuşit s-o reţin.
Una peste alta a fost o seară plăcută şi o şedinţă constructivă, încheiată după vechiul obicei cu berile, sucurile şi cafelele de rigoare.
Articol publicat in 09 Nov, 2009 si semnat Balin Feri
Noiembrie 9, 2009 @ 8:19 pm
Pentru mine a fost o experienta unica iar maniera in care Feri descrie ce s-a intamplat acolo m-a facut sa imi reamintesc cu lux de amanunte ce s-a intamplat acolo, si sa inteleg de ce mi-s dragi toti iubitorii de SF.
Una peste alta, am invatat cateva lucruri extrem de importante de care voi tine cont si care, sunt sigur ma vor ajuta sa devin un scriitor mai bun. Eu le multumesc tuturor celor care au avut rabdarea sa imi asculte povestirea si le promit ca data viitoare le voi oferi ceva mai bun.
Noiembrie 10, 2009 @ 2:04 pm
mai, Feri… mi-ai prezentat povestea de parca au fost numai rauvoitori de fata. e ok, faptul ca ti-am dat nota 1 la o povestire de pe atelierkult nu trebuie sa te faca sa intelegi ca povestea respectiva ERA de nota 1. pur si simplu tu ai incalcat regulile, atat. si asa cum se intampla de obicei… daca atrag atentia asupra acestui aspect… Bucheru gaseste de cuviinta sa-mi dea BAN (pentru 30 de zile de data asta). si de acum inainte, timp de 30 de zile, pe unde am sa scriu pe netul asta o sa aduc aminte de acest BAN, de Bucheru si de atelierkult. pentru ca, de fapt, nu e absolut nici o problema, asa cum a inteles deja, nici eu nu suport PROSTIA (care nu trece niciodata).
Noiembrie 10, 2009 @ 7:14 pm
Dragul meu Ben, singura regulă pe care am încălcat-o este cea stabilită de tine însuţi şi constă în a nu accepta să fi contrazis. Dacă pentru tine, faptul că mi-am permis să nu fiu de acord cu tine când susţineai sus şi tare că eşti mai în măsură să te pronunţi în privinţa locului şi felului în care am făcut eu armata, decât sunt eu însumi, a fost un motiv suficient să-mi dai o notă de 1, atunci tot ce pot spune este: Să fi sănătos! Îmi pasă de notele date de tine cam în aceaşi măsură în care văcuţele sunt preocupate de slujba duminicală. Asta din două motive: Tu niciodată nu eşti capabil să citeşti un text pentru a-i stabili valoarea literară, cel mult citeşti textul pentru a găsi un element de care să te legi şi unde să încerci să demonstrezi că eşti expert în absolut tot. Dacă nu găseşti ce cauţi atunci născoceşti un motiv şi dacă se întâmplă să baţi câmpii cu graţie atunci te consideri îndreptăţit să te manifeşti aiuristic dacă cineva îţi atrage atenţia. Mi-ai dat 1? Foarte bine, asta spune în orice caz mai mult despre valoarea ta umană şi despre talentul tău literar decât spune despre povestirea scrisă de mine.
În al doilea rând pentru că nu eşti deloc unul dintre scriitorii pe care eu să-i consider a fi îndereptăţiţi să-mi dea sfaturi.
În altă ordine de idei: Eu am scris articolul despre ProspectArt în sâmbăta de după cenaclu şi am scris-o pe baza notiţelor luate la această manifestare culturală. Crede-mă că nu a fost nimeni răuvoitor cu tine sau cu povestirea ta, din contră, au căutat cu toţii să găsească elemente apreciabile şi eu cel puţin consider că atitudinea participanţilor a fost mai mult decât bunăvoitoare când au căutat ceva de apreciat în acel text. Dar dacă tu ai văzut altfel lucrurile, poţi liniştit să te aşezi în faţa calculatorului şi să relatezi evenimentul aşa cum l-ai perceput, cu ovaţii, flori la intrare, cereri de autografe şi cu şcolăriţe care să-ţi solicite permisiunea de a se poza cu tine. Sau oricum altfel. Crede-mă că nu te voi opri eu şi nici nu te voi contrazice, indiferent cum ai văzut tu lucrurile. Însă nu înţeleg cum poţi să-ţi închipui că eu voi relata altfel evenimentele decât în maniera în care eu le-am perceput. Ce vroiai de fapt? Să scriu din punctul tău de vedere ori să născocesc replici, observaţii, etc, deşi n-au existat, doar de dragul de a-ţi lăuda realizarea?
Nu am nimic împotrivă nici să-l rogi pe Michael să adauge orice observaţie făcută de cineva în urma povestirii tale,dacă asta a fost auzită şi de el, doar a fost de faţă. Ce ai auzit doar tu nu poate să apară într-un articol semnat de mine pentru simplul fapt că eu îmi folosesc propriile urechi.
Mă întorc la problema apărută pe AtelierKult: Eu nu am cerut nimănui să dea BAN cuiva. Nici nu am ştiut până acum că ţi s-a dat BAN, dar, sincer, nici nu mă interesează. Nu-i problema mea. Eu pe AtelierKult m-am înscris pentru a avea parte de nişte sfaturi de la scriitori şi pentru a-mi putea compara scrierile cu ale celorlalţi de acolo, asta pe baza notelor, normal. În condiţiile în care alături de observaţii pertinente în privinţa textului propus de mine, trebuie să înghit şi calupul aberaţiilor tale referitoare nu la povestire ci la mine însumi şi la ce am văzut, auzit, cunoscut atunci prefer să mă lipsesc pe viitor de orice fel de participare la activitatea acestui cenaclu virtual. Mai ales în condiţiile în care nici notele primite nu reflectă valoarea sau nonvaloarea literară a unui text ci doar simpatia, antipatia sau nervii tăi. Crede-mă că pot trăi liniştit fără toate astea, dacă vreau să public o povestire o pot face şi în altă parte, nu neaparat pe AtelierKult. Dacă se întâmplă ca Mike să nu-mi publice povestirile în Nautilus şi dacă voi fi refuzat şi de SRSFF, îmi stă la dispoziţie blog-ul personal şi revistele din Ungaria pentru că scriu şi vorbesc la fel de uşor în ambele limbi. În plus eu nu scriu neaparat pentru a publica, scriu pentru că este plăcerea mea şi cum am putut să-mi păstrez scrierile pentru mine însumi timp de douăzeci de ani, voi putea şi în continuare, dacă a publica înseamnă şi acceptarea unor comportamente precum a fost al tău în ultimele zile. Mă refer la nota dată şi la comentariile de pe AtelierKult.
Ciudat lucru însă că deşi eu am încălcat regulile- în viziunea ta- totuşi ţie ţi s-a dat BAN din partea administratorilor. Nu te pune pe gânduri acest lucru? Câţi oameni trebuie să-ţi spună că eşti beat până să admiţi şi tu că ar putea avea dreptate?
Aşa că dragul meu Ben, cât timp nu reuşeşti să te aduni şi să discuţi despre ce trebuie discutat şi nici nu te poţi abţine să nu încerci să te plasezi în postura de atotcunoscător ( chiar şi în ce alţii au trăit şi tu doar ţi-ai închipuit), până atunci cu mine nu vei mai avea nici un fel de discuţie nici aici şi nici în altă parte. Poţi da oricâte replici vrei, dar să nu te aştepţi să-ţi şi răspund, poţi lăsa comentarii şi poţi da note de 1 până te plictiseşti pentru că “, de fapt, nu e absolut nici o problema, asa cum ai inteles deja, nici eu nu suport PROSTIA”
PS. Articolul scris pentru revista Nautilus prezintă evenimentele de la cenaclul ProspectArt aşa cum eu le-am trăit, nu au cele scrise de mine nici o legătură cu cele întâmplate ulterior pe AtelierKult şi nici cu simpatiile sau antipatiile mele personale, amănunt care poate fi remarcat de oricine. În relatarea mea nu există osanale unde n-au existat în realitate, dar asta nu e reavoinţă.
Rog pe această cale toţi participanţii să lase un scurt comentariu aici pentru a lămuri problema. Poate am fost eu beat şi nu ştiu ce şi cum s-a întâmplat, caz în care nu aş vrea să pricinuiesc frustraţiuni şi eventual să-mi cer scuze pentru omisiuni.
Noiembrie 10, 2009 @ 7:42 pm
nu are sens sa-ti mai explic ca tu nu intelegi nici macar ce scriu – si scriu scurt si la obiect nu amestec situatia politica si tehnici de crestere a pastravilor.
- ti-am dat 1 pentru ca ai comentat fiecare comentator al textului tau din concurs (chestie care nu se face decat daca ceva e stricat in mecanismul tau intim, si autocritic).
- nu am afirmat ca ar fi fost careva rauvoitor cu mine, lucru pe care l-am subliniat suficient (“… mi-ai prezentat povestea de parca au fost numai rauvoitori de fata…”) TU NU INTELEGI PREA BINE ROMANESTE, ESTE?
- articolul scris de tine iti prezinta parerea, nu mai trebuie sa si comentezi la el (nu esti absurd la faza asta, ci ai O DITAMAI DOAGA LIPSA!) 
Noiembrie 10, 2009 @ 8:13 pm
iar ţie, benule, îţi lipseşte ceva mai grav: ăia şapte ani de-acasă. da’ nu-i bai. trece cu… cum îi ziceai? cimitirol?
Noiembrie 10, 2009 @ 8:33 pm
Ursule, tie nu-ti lipseste nimic! esti OPORTUNISTUL perfect
acum, hai, trimite prin posta niste cimitirol, d-ala!
da’ nu umfla pretul. stii tu despre ce vorbesc!
Noiembrie 10, 2009 @ 8:36 pm
@ben: întîmplător nu ştiu. nu că m-ar interesa… problema e că nici tu nu prea cred că ştii despre ce vorbeşti.
Noiembrie 10, 2009 @ 8:40 pm
Ursule… si asta inca n-ar fi nimic daca nu te-ai baga in seama, constient de propria ta valoare, nu-i asa?
Noiembrie 10, 2009 @ 8:54 pm
ben, vrei sa nu mai comentezi nici pe+aici? chiar nu poti sa ramii la obiect? fara persoana?
cite despre ideea de a da note unui text avind in vedere alte criterii decit cele privitoare la text… parerea mea e ca administratorii ar trebui sa anuleze toate notele date de tine.
Noiembrie 10, 2009 @ 9:36 pm
Mike… nu ma sperii de prostii d-astea! daca m-as speria n-as mai fi eu! iar eu sunt eu, chiar daca altcineva nu poate fi el de fiecare data. si TU, in mod special, stii toate astea!
intamplator, nu eu am inceput flame-ul.
Noiembrie 10, 2009 @ 9:37 pm
Din păcate Ben Ami afirmaţiile tale sunt mincinoase. Nu am comentat comentatorii şi nici comentariile celorlalţi, dacă nu cumva poate fi interpretat astfel faptul că le-am mulţumit pentru timpul dedicat citirii povestirii propuse de mine. Dacă stă altfel treaba decât spun prezintă exemple de comentarii făcute de mine la adresa comentariilor sau comentatorilor, dacă nu, atunci măcar faţă de tine însuţi ar fi vremea să recunoşti că vorbeşti fără tine.
Între timp m-am lămurit şi în privinţa BAN-ului prmit de tine. Ţi s-a dat absolut pe merit, ceea ce nu mă surprinde deloc. Totuşi nu m-aş fi aşteptat ca cineva din sefeul românesc să sugereze despre un text a lui Pîtea că ar fi plagiat, văd însă că tu nu cunoşti limite… Dacă felul în care tu te exprimi reprezintă standardul de limbă română, atunci întradevăr nu ştiu prea bine româneşte, dacă acuzaţiile nefondate la adresa unui scriitor de talia lui Pîtea sunt standard de comportament normal, civilizat atunci sunt întradevăr absurd şi-mi lipseşte o doagă. În caz contrar nu ţi-ar strica un consult. La Oftalmolog, să te vezi şi tu aşa cum eşti.
Noiembrie 10, 2009 @ 9:42 pm
daca si tu incepi cu treaba cu plagiatul cand eu am scris clar ca e vorba despre un TEXT DE SERTAR… nu inseamna altceva decat ca te duce capul la fel de mult ca pe domnul Patea… care asa stie sa castige concursurile, scotand din joben iepurii gata crescuti, jucand poker si scotand asii din manseta, executand copy/paste din opere complete inca de acum ceva timp, folosind scurtatura padurii pentru ca numai lui ia spus-o careva dintre cercetasii batrani, si lasandu-i pe ceilalti sa-si continue drumul printre pericolele de care el e ferit… etc.
acum te-ai prins?
Noiembrie 10, 2009 @ 9:54 pm
Eu m-am prins, văd că tu nu te prinzi deşi ai luat BAN.
Mulţumesc pentru compliment, nici prin cele mai îndrăzneţe vise nu m-am gândit că aş putea fi asemuit domnului Pîtea, dar dacă spui tu, aşa să fie. Sper ca această asemănare să nu fie deranjantă pentru el.
Apropo, cât timp el îşi scrie numele Pîtea, se cuvine să se respecte acest lucru. Pîtea, nu Patea.
PS. Nu văd exemplele privind comentariile mele făcute la adresa comentariilor primite.
Te-ai prins între timp că NU EXISTĂ?
Noiembrie 10, 2009 @ 10:34 pm
nu, Feri. m-am prins ca cine e atent la comentariile noastre, in caz ca surpinde “personalizarea” lor… se abtine sa mai comenteze. cat despre Pitea… nu ii cer de doua ori scuze pentru aceeasi treaba si daca pe Catalin l-au apucat frigurile si sterge exclusiv comentariile mele de pe atelierkult… nu-i recomand chinina, ci altceva, nici nu stiu ce i-ar face placere si nu ar considera ca pe un afront… eu stiu? vasilina? am scris scuzele apropo de treaba asta. odata e de ajuns!
Noiembrie 10, 2009 @ 11:17 pm
Ben Ami, din punctul meu de vedere problema poate fi redusă la câteva ” evenimente”.
Am scris o povestire pentru AtelierKult. Tu în loc să comentezi povestirea ai pus sub semnul întrebării faptul că am făcut armata şi susţineai că cele referitoare la armată din povestirea propusă erau imposibile. Ţi-am explicat frumos că nu am făcut armata unde ai făcut-o tu şi ţi-am dat date să verifici veridicitatea afirmaţiilor mele. În loc de asta ai continuat să dai înainte cu aberaţiile şi ai ajuns la concluzia că povestirea mea este de 1. Ţi-am mulţumit pentru asta într-un comentariu, cum am mulţumit fiecăruia care şi-a făcut timp să citească şi să-mi acorde o notă.
După acel comentariu nu am mai scris nici un cuvânt pe AtelierKult, iar tu neavând cu cine să porţi discuţii în contradictoriu te-ai gândit să lansezi o acuzaţie la adresa lui Pîtea. Text de sertar zici? Foarte bine…Nu înţeleg de ce nu foloseşti şi tu un text de sertar, ca mare scriitor ce te afli, ori de ce nu scri o povestire atât de originală şi de extraordinară încât textul de sertar a lui Pîtea să nu se dovedească a fi pe măsura scrierii tale? Nu înţeleg nici de ce te complaci tu în postura de moderator şi te preocupi de respectarea unor reguli de tine născocite, în loc să te ocupi de scris şi de comentat textele literare. Tu comentezi comportamentul sau persoana celorlalţi, dar nu ai nici o treabă cu valoarea literară a textelor, tu depunctezi povestirea lui Pîtea pentru că este “o scriere de sertar”, tu te cerţi cu Coman şi-l acuzi că ar comenta comentariile deşi el, asemeni mie, ţi-a comentat intervenţiile care nu se refereau la text. Încerci să faci ordine în casa altcuiva şi nu înţeleg de ce nu te ocupi de propria-ţi ogradă. AtelierKult-ul din câte ştiu are reguli şi are şi moderatori care să supravegheze respectarea acestor reguli, aşa că nu văđ sensul născocirii sau reinterpretării unor reguli şi nici a insistenţei cu care tu încerci sa impui respectarea acestora. AtelierKult-ul este “casa” lui Cătălin Sandu şi a lui Bogdan Bucheru aşa că lasă-i pe ei să facă curăţenie.
Aceaşi poveste şi cu Nautilusul. Nu-ţi place articolul scris de mine despre cenaclul ProspectArt? Scrie dragul meu altul, trimite-l lui Hăulică şi cere-i s-o publice, crede-mă că nu se supără nimeni dacă avem două relatări în loc de una. Dar nu încerca să-mi impui să scriu articolul astfel încât să fie pe placul tău ori să-ţi perieze orgoliile scriitoriceşti pentru că nu sunt deloc preocupat de comfortul tău psihic.
Până la urmă care-i problema ta? Peste tot unde apari eşti contestatar, eternul Gică Contră, tu nu eşti de acord cu nimic şi cu nimeni, toţi ceilalţi scriu aiureli noi pe teme vechi, iar dacă cineva scrie un text bun atunci sari în sus că-i de sertar. Dacă cineva îşi spune părerea despre un film tu automat eşti prezent nu neaparat cu păreri contrare argumentate cât mai mult cu contestarea persoanei şi cu criticatul articolului, nu a mesajului ci mai degrabă a formei. Eşti cumva ultimul cruciat ce luptă pentru o cauză nobilă şi nu ne prindem noi? Eşti avocatul suprem trimis de vreo zeitate să împartă printre muritori judecăţi de valoare şi cu sens dar mai ales fără? Ori eşti un Don Quijote modern ce bântuie virtualul şi ghiceşte mori de vânt deghizate în articole şi povestiri? Analizează-ţi intervenţiile de pe toate paginile de internet din ultima lună şi compară cu ce ai produs ca literatură în acest timp, poate aşa vei sesiza şi tu că ai început să cauţi recunoaşterea în loc greşit.
Noiembrie 11, 2009 @ 12:39 am
Feri, trebuie sa recunosti si tu, nu se poate discuta cu tine, nu numai limba romana si intelesurile cuvintelor iti scapa. ma gandesc ca, eu stiu? poate chiar cuvintele vor sa scape de tine.
numai aiureli ai scris… cap-coada-si de la capat.
Noiembrie 11, 2009 @ 6:51 am
@Ben Ami-Se pare ca ai calificare de sudor,ca prea te prinde flama repede! 
Uneori e mai sa scrii un text bun decit niste elucubratii!
Noiembrie 11, 2009 @ 8:24 am
voicunike, sunt inginer diplomat biotehnolog si, cu scuzele de rigoare, in caz ca te supara (ca pe altii si nu dau nume ca nu le convine), doctorand in stiinte. ce ai scris o sa ma prefac ca e in romaneste… macar prima parte si o sa zic ca esti ok, fie si numai pentru ca incerci sa comunici, stiut fiind ca e un pas important in dezvoltarea spirituala a fiecarei fiinte umane. despre prolixitate… toate cele bune, ti-a iesit!
Noiembrie 11, 2009 @ 8:33 am
Balin, nu pune la suflet. Experienta Atelierului este foarte folositoare, chiar si cand ai parte de comentarii care deviaza de la cadrul literar. Cat despre note de 1, eu am colectionat deja doua, tot de la Ben, cam pe aceleasi criterii. Asta-i viata. Cineva ma sfatuia sa folosesc experientele negative pentru povestiri. Am incercat, chiar ajuta.
Noiembrie 11, 2009 @ 8:41 am
Stefana… eu am mai multe note de 1… este procedura standard pe acolo, credeam ca ai inteles deja!
de fapt nu, nu credeam ca ai inteles, ci mi-as fi dorit sa intelegi! mi-e sila sa mint numai ca sa ma exprim ca ceilalti, asa ca n-o s-o mai fac! te rog sa ma scuzi c-am incercat!
Noiembrie 11, 2009 @ 6:03 pm
@Ben Ami-de abia astept sa te cunosc, si asta sper sa fie la tirg! Prin fraza pe care am scris-o am vrut sa-ti atrag atentia ca prea sari la beregata oricui se ia nitel de tine si de principiile tale.Citeodata imi pari foarte rautacios,no offence,dar asta este adevarul!Si daca tot m-ai stirnit scrie ceva bun cu care sa ne delectam iarasi ca pe timpuri!
Noiembrie 11, 2009 @ 7:01 pm
voicunike, iti dau dreptate 100% (reciteste procentul, te rog!) si asta pentru ca in ultima vreme m-am confruntat cu probleme dincolo de limita suportabilitatii unui singur om (construit din caramizile cu care am fost EU construit!).
nu am avut timp sa fac chiar tot ce mi-am propus, dar asta nu inseamna ca TREBUIE sa ma modific. pentru ca nu tin cu tot dinadinsul sa fac pe plac celorlalti (se cheama pupincurism in orice “epoca”). poate ca daca ceilalti mi-ar fi aratat… “-Uite ce pierzi daca nu faci ca noi!” mai degraba decat NU mi-au aratat “-Uite ce castigi daca faci ca noi!” ar fi fost altceva, dar cand RESPECTUL SE CERSESTE de catre unul sau altul pe baza a ceea ce EL SI NUMAI EL crede ca a facut pentru comunitate… sa avem PARDON!
cam stiu care e treaba cu munca in folosul comunitatii si cunosc si mare parte a ideilor care bantuie astfel de sisteme sociale marunte (pentru ca doar potentatii financiari isi permit ample miscari d-astea de “facere de bine”, asa cum e tipu’ cu Ubuntu, chit ca eu am niste scursuri de rezerve). prin urmare… nu inghit, dom’le! nu inghit manifestarile de totipotenta ale unor indivizi certati cu logica discursului… in primul rand. apoi cu cea a ideilor in sine. tot felul de tipi vin la mine si-mi zic… de exemplu (luat la intamplare) ca EU… Ben Ami… habar n-am ce e aia o revista de SF
zau? si care stie despre treaba asta suficient de mult incat sa-mi ia piuitul cu o prezentare fabuloasa de PLAN DE AFACERI? tipi care isi inchipui cam ce e ala marcheting? sau poate tipi care au ratat deja niste reviste? sau tipii care incurajeaza financiar primele doua tipuri?
la naiba… in tara asta nu are habar nimeni, si dupa ce ca nu vor s-o recunoasca se mai fac si de ras incercand sa faca pe totipotentii.
asa ca n-ai cum sa nu fi suparat ZILNIC… cand ii vezi cum se cocosesc, si se mangaie pe crestele de punkeri, si roacari, si gigolo ai sf-ului autohton…
se poupa si se premiaza intre ei si nimeni nu atrage atentia… nu e de tot rasul? pai ce fel de fiinte superioare sunt ei daca STIU ca sunt pupincurizati (si-ti ofer o mostra dintr-un email… absolut revelatorie) si totusi INCURAJEAZA SISTEMATIC pastrarea sablonului prin care sa te strecori in varful unei piramide trofice muribunde si artificiale, tinuta in moarte clinica si legata de aparate!
zilnic ei isi dau cu parerea! si daca ei isi dau… noi nu putem face asta? ce ne retine? pe alte threaduri SUNT SOMAT sa imi cer scuze pe tot netul pe unde mai activez… numai pentru ca l-am facut pe unul hotz, da’ ce? el isi cere scuze ca l-a pus pe tacsu sa ma ameninte cu moartea? nu, pe bune acum… daca eu sunt CUM TREBUIE SA FIU, adica un dezinhibat de metehnele astea batranicioase care mi-au spurcat gusturile pentru tot felul de societati secrete sau secretizate, secretizante sau cretinizante… inca din tinerete… e musai sa fac la fel?
ca sa ce?
recunosc ca am scris ce mi-a venit la tasta si poate ca unele idei nu-s inchise, dar NU AM TIMP sa revin, imi cer scuze si chiar imi pare deosebit de rau, dar chiar am prea multe de facut in ultima vreme… si, asa cum zici tu, voicunike… nu am timp sa mai scriu, desi STIU CA AM CE SPUNE.
speram impreuna sa fie mai bine, candva, si facem noi primul pas, ca sa fie bine (impreuna cu cei care nu abereaza si nici nu se cred toooot felul de burice ale mai stiu eu carui areal, fie el si doar virtual!).
Noiembrie 12, 2009 @ 12:38 am
deja cam sari calul, ben… da’ rau de tot.
Noiembrie 12, 2009 @ 12:57 am
nu m-am bucurat niciodata de raul tau, Bear… tu de ce faci asta? cine ziceai c-a sarit calul? stai sa ma intalnesti in realitate!
Aboneaza-te la RSS-ul de comentarii al acestui articol. TrackBack URL
Comenteaza
Revista Nautilus © 2008 || ISSN 1844 - 0371