Iar articolul de peste 50 de ani n-are cum sa zica ca alea de dinainte de 2000 se numarau pe 3 maini, caci exista suficiente date incat sa depaseasca statistica aia. In timp ce datele despre vremea lui Abbott si Costello imi confirma estimarea. Poti sa o iei ca tema de casa incercarea de a depasi cele 4 maini cu comedii horror de dinainte de Fearless… Eu m-am scremut destul de tare sa gasesc 25 si in astea am bagat si comedii involuntare.

N-are a face cu adresabilitatea, alea n-au scos capul la lumina ca n-au avut ce cap sa scoata. Mediul in care s-au facut filmele inainte de anii 60-70 e cu totul altul decat cel in care se fac azi.

Azi e la indemana oricui sa ia o camera digitala, sa adune 10 preteni si sa traga un film. Din genul asta de filme sunt alcatuite undergroundul si scena indie in cea mai mare parte. In anii 50 asa ceva nu exista. Ca sa faci un film trebuia sa ai acces la o anumita tehnologie (care nu era la indemana oricui), la o retea de distributie (monopolizata de Hollywood, cel putin pana la procesul United States vs. Paramount prin care s-au scos cu fortza cinematografele din proprietatea producatorilor de filme) si la un suport de stocare de masa (in conditiile in care DVDuri si casete video si filme pentru piatza Home nu existau, nimeni nu-si lua proiector acasa si nici nu pirata dvduri). Pana si filmele porno de epoca erau facute de studiouri.

Chiar si Ed Wood, pe care azi il consideram comedie horror underground, la data aia era destul de mainstream (in sensul ca avea oarece suport de la Hollywood) si nici macar nu se incadra la comedie, umorul fiind involuntar. Cat despre case de productie 100% indie precum Troma Entertainment, pur si simplu nu exista logistica si modelul economic care sa permita existentza a astfel de persoane juridice.

Mai e si aspectul cu ritmul de productie cinematografica, care azi e de zeci de ori mai mare decat in anii 50. Marele avantaj al fanilor filmelor vechi e ca, cu un pic de ambitzie, pot sa vada toate filmele care s-au facut pe vremea aia (si care s-au distribuit, ca alea pe care le-a vazut doar regizorul nu se pun), pana prin 50 sa zicem. In timp ce in zilele noastre nu-ti ajunge o viata sa vezi tot ce s-a facut intr-un singur an.