Cautare
Newsletter
Loading ...Foileton
Amendamentul Dawson 11 (Incheiere) Amendamentul Dawson 10 Amendamentul Dawson 9 Amendamentul Dawson 8 Amendamentul Dawson 7 Amendamentul Dawson 6Anunturi
-
Ultimele clipe sînt extrem de scumpe
scrisa de Mircea Coman -
Lacul păsării Wandoo
scrisa de Marcel Luca -
Între Lacuri
scrisa de Bogdan-Tudor Bucheru -
Mitologii creştine. Anatema
scrisa de Aurel Cărăşel -
O carte pentru copii
scrisa de Liviu Radu -
Pătrat alb pe fond alb
scrisa de Liviu Radu -
Oare de ce asasinii trebuie să fie buni?
scrisa de Liviu Radu -
Înainte de pauză…
scrisa de Liviu Radu
Noi povestiri:
Ultimele recenzii:
Printre roboţi, nanoboţi şi dinozauri
Rise of a Dissapointment
Cu siguranţă filmul care merită căruţa de zmeurici de aur pe 2009 este “G. I. Joe: The Rise of Cobra”, un soi de prequel la mini-seria animată “G. I. Joe: A Real American Hero”, 1983 (1) în care era vorba despre lupta împotriva unei organizaţii teroriste ce doreşte conducerea lumii (ţine de folclorul american chestia asta!). Un science fiction militarizat (gen seria „Spaceship Troopers”) în care s-au băgat nu mai puţin de 175 de milioane de dolari!!! şi care a produs (din nou) pentru publicul spectator:
1. Clişee: celebrul scaun de tortură de care se apropie ace lungi şi groase (brrr!), ca să bage personajelor bune şi rele marmeladă nanotehnologică în jugulară şi aiurea, antrenamentul sumar (cu echipament high-tech) pentru eroii nativi, clasica urmărire cu peste treizeci-patruzeci de maşini distruse… De o bază ultrasecretă (descoperită în doi timpi şi trei mişcări) te poţi apropia ca de casa bunicului, orice mardeiaş ajuns în faţa unui PC pare un expert în programare, personajele trag într-o clipă după ele uşi etanşe de cîteva tone, măşti gri-metalice ce distorsionează darthvadăreşte vocea, lunga bătaie finală dintre doi ninja (cu strălucita inovaţie că cel în alb e ăla rău, ăl’lalt bun fiind în doliu deja!) şi, în mod firesc, nu putea să lipsească scena în care cuplul principal apare pe fundalul flăcărilor unei explozii, poziţia consacrată, el ţinînd-o pe ea în braţe…
2. Tîmpenii: Feed-back-urile nu sînt explicative, ci de-a dreptul inutile. Într-un modul subacvatic – pare-se la o viteză de cîţiva mach!!! -, pilotul screme strivit de decelaraţie, iar personajul din spate se uită pe geam! Personajul pozitiv (baronesa Anastasia De Cobray) e transformat dintr-un motiv pueril într-unul negativ, apoi, spre final, printr-o răsucire de buton iarăşi e pozitiv, chatarsis hoolywoodian de doi bani. Armele/focoasele nanotehnologice de culoarea fructului avocado, a lămîilor galbene şi verzi. Un soldat cărînd/salvînd un altul, iar la una dintre nenumăratele explozii o iau amîndoi mai repejor, ca doi beţivani ţinîndu-se de după gît. Peste toate, explicaţia titlului trîntită-n final, alături de un „This is only just begun!” care ne ameninţă cu un sequel!
Pentru mine este de neînţeles şi de ce trebuie doi scenarişti pentru seriile de replici Kindergarten („Let’s get’ em!”, „That’s my girl!” etc.), singura explicaţie plauzibilă fiind aceea că trebuiau peste 200 de miliarde de neuroni pentru a scoate singura fază originală a filmului: unui nefericit nu i-au mai scos ochiul pentru a fi scanat, ci, fiind leşinat, pur şi simplu i-au ridicat pleoapa!!!
Un film de acţiune cu gadget-uri science-fiction numai bun pentru cei fără pic de gîndire critică, cu o vîrstă mentală de pînă-n 14 ani. Dacă totuşi doriţi să-l vedeţi pe cel de-al doilea american de culoare (Marlon Wayans) care salvează lumea (2) şi cam 0,1% din film cu umorul pe care se pare că îl are…
Players and Slayers
„Gamer”, regie şi scenariu: echipa Mark Neveldine, Brian Taylor. Un film superficial, violent, recomandabil pasionaţilor de Counter-Strike. Jucătorii intră virtual pe o scenă de luptă reală, manipulînd personaje reale (condamnaţi pe viaţă care se oferă drept ţinte în schimbul promisiunii „Rezişti 30 de lupte, îţi dăm drumul!”). Un show planetar în care ucigaşul Kable (John Tillman, bineînţeles o victimă, un condamnat pe nedrept cu abilităţi criminale înnăscute!) dirijat (prin nanocelulele inserate în creier) de îndemînaticul jucător Simon urmează să-şi cîştige libertatea.
Dacă „Gamer” are vreun mesaj, ori e ascuns foarte bine (corelarea diabolică a mass-mediei cu jocurile virtuale interactive şi alte chestii…) ori e într-atît de pueril (jocurile pe calculator e dăunătoare!) încît trece neobservat. Ca valoare, la un an-lumină sub „The Lawnmower Man” (1992). Simpla comparaţie pe care o suportă cu un film bun, „Truman Show” (1998) este că atît răzbunătorul nativ John (Kable) Tillman, interpretat de Gerard Butler (forţosul rege Leonidas din „300″, 2006), cît şi inocentul Truman Burbank (Jim Carrey) ţin cu sufletul la gură prin apariţiile lor un public imens. Un pont: nu-i nici un bai dacă pierdeţi primele minute! O problemă ar fi şi finalul mai mult decît previzibil… iar pentru cîteva secvenţe interesante (pentagoanele interfeţei holografice, fotografiile-imagini care zboară dintr-o parte într-alta a mesei-monitor, de la anchetator la anchetat într-un „Vista” futurist, libidinosul Gorge împlinindu-şi fanteziile prin Angie, soţia lui Tillman) şi un debut tardiv al acţiunii ceva mai inteligente („You must cut your strings, puppet master!”) nu ştiu dacă merită să ajungeţi la el.
Living Trough A Puppet
„Surrogates”. Un film avertisment construit după seria de B.D.-uri ale lui Robert Venditti (scenariu) şi Brett Weldele (ilustraţii).
În 2054, într-o societate „legumicolă”, oamenii („meat bag”) îşi desfăşoară toate activităţile prin intermediul unor idealizate „clone” robotice (3). „Problemele în paradis” apar atunci cînd se dovedeşte că folosirea unui astfel de surogat poate fi mortală. De astă dată, încearcă să salveze lumea/umanitatea (pentru a cîta oară?!) bătrînul Bruce Willis (Lt. Tom Greer). Notabilă apariţia lui Ving Rhames în rolul Profetului Zaire Powell.
Prin simplitatea şi claritatea mesajului foarte apropiat de un „They Live” (1988) al lui John Carpenter sau un „The Arrival” (1996) de David Twohy.
Un film despre fragilitatea condiţiei umane. Bun, dar nu de neuitat. 3 din 5.
The Eraser
„Land of the Lost”. Atrage atenţia prin simplul fapt că îşi asumă ridicolul! Nu e o parodie la seria crichtoniană „Jurassic Park” sau la atîtea mari şi mici ecranizări ale „Lumii pierdute” a lui Arthur Conan-Doyle, ci e o marcă originală aparţinînd unor scenarişti de seriale TV, Chris Henchy şi Dennis McNicholas. Vizate sînt tehnicile hollywoodiene. Copioase de-a dreptul sînt parodierile scenelor în care, în momentele cruciale ale acţiunii, cînd cineva dă să cadă sau de-abia s-a ridicat dintr-un hău, dă să fie împuşcat sau doar ce a scăpat cu viaţă de la înec, incendiu, electrocutare, experimente abominabile etc. , îşi face timp (!!!) pentru monologul explicativ („Vreau să te împuşc din cauză că…”, „Nu sînt eu acela, ci X, care…”, „Încă mai ţin la tine deoarece…”, „Mi-am dat seama că… încă de atunci cînd…”), plus alte şi alte ironii (spre exemplu, un Tyranosaurus Rex fuge după Will Stanton, un încurcă-lume, iar acesta, la cererea oamenilor de ştiinţă din grup, se-opreşte totuşi să facă o poză cu el pe urmele sale, pentru a reprezenta la scară dinozaurul…).
Zîmbetul este adus pe buze şi de realizarea voit stîngace a oamenilor-şopîrlă, sistacii (seestaks) şi a strămoşilor noştri, între care se distinge Cha-Ka un fel de prinţ(!) peste aceste verigi-lipsă! Cîteva scene bizare cu locul unde se-ntîlnesc universurile cu dimensiuni diferite, unde plouă cu obiecte din lumi trecute sau lumi viitoare m-au dus cu gîndul la „The Hitchhyker’s Guide to the Galaxy” (2005). Apar şi nişte piloni/porţi de trecere între feluritele paliere ale spaţiu-timpului, nişte cristale high-tech în batjocură care susţin ideea că întreprinderea umoristică se vrea şi o autoironie.
În ceea ce priveşte intriga, un om de ştiinţă neînţeles, repudiat de scorţoasa comunitate ştiinţifică (nu-i aşa că-i o noutate?), Dr. Rick Marshall (Will Ferrell), construieşte un accelerator tahionic. Partea feminină a distribuţiei, renegata Holly Cantrell (Anna Friel), ferventă susţinătoare a ideilor lui Marshall găseşte o piatră veche de 265 de milioane de ani purtînd amprenta unei brichete zipo de 10 $, dovadă certă a unei călătorii temporale. În mod firesc, urmează întoarcerea în timp şi încercarea de refacere a cercului.
Dacă s-a vrut şi o autoironie, atunci este reuşită, dacă nu, rămîne un film de şters creierii la sfîrşit de săptămînă.
Superbul „Kin-Dza-Dza”(1986), simplul (şi cred ca cel mai cuminte film al Carpenter) „Starman” (1984), inteligentul film al lui Richard Schenkman „The Man from Earth” (2007), extraordinarul (pentru cei carea apreciază şi „One Flew Over the Cuckoo’s Nest”) „K-PAX” (2001) şi alte cîteva de acest gen rămîn excepţii, roboţii (mai nou, nanoboţii), navele spaţiale, animalele preistorice şi alienii constituindu-se (pe moment cel puţin) în ingrediente necesare pentru filmele science-fiction. Mai ales pentru cele proaste…
NOTE:
(1) primul episod se numea chiar “The Cobra Strikes”;
(2) indiscutabil, primul a fost Will Smith, căruia i s-a dat voie să facă asta în „Independence Day”, „Man in Black”, „I, Robot”, „Hancock”…
(3) varianta cosmetizată a lui Bruce Willis, cu freza lăsata pe frunte!!! ea însăşi reprezintă un şoc!
Articol publicat in 09 Nov, 2009 si semnat Adrian Buzdugan
Noiembrie 9, 2009 @ 6:39 pm
Hai ca exercitiul asta de “gandire critica” e chiar funny: G.I.Joe acuzat de faze puerile si de faptul ca se adreseaza celor cu varsta mentala de 14 ani. Daca domnu Buzdugan se documenta cale de macar 2 clickuri, afla ca filmul este bazate pe linia de jucarii (si desene animate aferente) produse de compania Hasbro (ca si Transformers, de altfel) incepand de prin anii 60.
Ce urmeaza? Un articol in care Capra cu Trei Iezi e prezentat ca un horror pueril cu final previzibil copiat dupa Virgin Spring al lui Bergman si piparat cu clisee sa prinda la publicul usor de impresionat?
Remarc din nou urmatoarele probleme ale cronicarului:
1. folosirea obsesiva a cuvantului “cliseu” (se pare ca poate deveni ea insasi un cliseu);
2.”final (mai mult decat) previzibil” (ce sa zic, si viatza are final previzibil, dar important e sa o traim);
3.”hollywoodian” folosit in sens peiorativ (desi cam in acelasi context, tot filme hollywoodiene sunt date ca exemple pozitive).
Noiembrie 9, 2009 @ 9:28 pm
nu vad de ce sursa de inspiratie – jucariile alea – ar fi o justificare pentru o ecranizare proasta. Ca si in cazul Transformers, da, e vorba de un film pentru cei cu varsta mentala de 14 ani si faptul ca sursa filmului e o jucarie sau un roman de Nobel nu e relevant. S-au facut filme mult mai mature avand tocmai jucarii in rolurile principale (a se vedea Toy Story).
folosirea obsesiva a cuvantului cliseu nu e o problema in sine, atata timp cat imbecilitatea producatorilor a aruncat in ultima luna in cinematografe filme SF care nu pot fi descrise altfel in mod relevant. ii drept ca nici cliseele in sine nu sunt o problema, ci modul in care sunt folosite, insa atunci cand filmul nu are nimic altceva de oferit, e normal sa il discuti in astfel de termeni.
pe de alta parte, nici sa te plangi ca navele spatiale, robotii si extraterestrii sunt ingrediente nelipsite pentru sefe nu mi se pare sanatos. astea nu-s clisee sau ingrediente indezirabile, is de-a dreptu conditii sine qua non pentru SF. e ca si cum te-ai revolta ca poezia e in versuri. exceptiile mentionate (filme excelente de altfel) nu stiu in ce masura sunt SF pana la urma. Cel putin K-PAX e sau nu e in functie de cum interpretezi evenimentele din el. In sensul asta si Mysterious Skin are o farfurie sburatoare pe la inceput, dar pana la urma e doar un film cu homosexuabili traumatici.
Noiembrie 9, 2009 @ 10:07 pm
Ba e foarte relevant in momentul in care vorbesti de target. Toy Story o fi cu jucarii, dar nu se adreseaza colectionarilor de jucarii. Dupa cum nici Ferma Animalelor nu se adreseaza crescatorilor de animale. In schimb G.I.Joe si Transformers cred ca rezoneaza perfect cu copiii atasati de jucariile Hasbro si desenele animate aferente (copii care s-ar putea sa nu inteleaga prea multe din desene animate in care apare Woody Allen si referintze la 50 de filme din istoria cinematografiei). Nu poti zice ca G.I.Joe e ecranizare proasta, ca nici macar ecranizare nu e, e o reprezentare cinematica a simbolului pe care jucariile G.I.Joe il reprezinta pentru orice copil pasionat de ele si care-s un fel de Barbie pentru baietzi. Ma indoiesc ca cine se joaca cu papusi Barbie le pune in gura replici din Jane Austen.
Asa, putem lua la rand cele cateva zeci de DVDuri cu Barbie care se vand pe siteurile de jucarii romanesti si avem pentru un an de zile material de aruncat cu kkt de la inaltzimea unei varste mentale macinata de prostata. Ca la urma urmei, si filmele alea sunt fantasy, deci probabil fac obiectul revistei Nautilus. Daca dnul Buzdugan se apuca de alea, eu ma apuc de recenzat porneciuri SF si fantasy si le aratam noi la totzi ce inseamna sa fii intelectual. Gata, pe foc cu revistele Mickey Mouse, toata lumea pe coji de nuci cu Heidegger in bratze.
Iar calitatea SFurilor nu vad ce are a face cu imbecilitatea producatorilor. Ma indoiesc ca vreunul din producatorii filmelor astea poate fi catalogat drept imbecil. Cel mult putem muta vina in carca spectatorilor, desi nici acolo nu m-as grabi sa arunc cu invective de calitatea asta.
Noiembrie 9, 2009 @ 11:16 pm
In opinia mea un film prost e prost indiferent caru-i segment i se adreseaza. Sint destule filme pentru copii bune, iar GI Joe nu face parte din acea categorie. Comparatia cu filmele Barbie e destul de potrivita, cu diferenta ca acele filme nu au “beneficiat” de un buget de 175 de bulioane…
“Toy Story o fi cu jucarii, dar nu se adreseaza colectionarilor de jucarii. Dupa cum nici Ferma Animalelor nu se adreseaza crescatorilor de animale.” Uuuh! Deci la GI Joe se adreseaza numai copiilor sub 14 ani si retardatilor numiti Joe… da, cred ca asta e segementul real.
Noiembrie 9, 2009 @ 11:50 pm
am priceput toate chestiile astea din start, dar cum eu m-am facut un idealist intolerant de la lipsa de oxigen, gasesc ca problema e tocmai ca atunci cand vorbesti de target de obicei nu mai vorbesti de arta. iar cei care vorbesc de target sunt producatorii, studiourile, unii dintre care or fi oameni de marketing competentzi, insa pentru film ca si cultura sunt nocivi si daunatori precum sergiul nicolaescul pentru evolutzia filmului autohton. e si vina spectatorilor, ofcors. pana la urma aici e un cerc dintre cele mai vicioase: daca masele n-ar fi in cautare de distractii eftine, nici producatorii n-ar specula starea de fapt pentru ca n-ar avea ce sa speculeze.
revenind la realitate, cunoasterea intentiilor si a surselor de inspiratie ale unui film sunt relevante, insa nu pentru a oferi circumstante atenuante productiei, ci strict pentru a decide daca filmul ti se adreseaza sau nu. e vinovat cel care se duce la G.I. Joe in necunostinta de cauza si se plange dupa aia ca personajele au replici holiudiene si actiunea e o insiruire de clisee, insa asta nu schimba faptul ca filmul e prost.
Noiembrie 10, 2009 @ 2:17 pm
eu tot nu inteleg de ce nu s-a scris un articol despre Moon si Pandorum si stam sa comentam filme pentru copii.
e cineva pe aici cine-maso?
Noiembrie 10, 2009 @ 3:15 pm
Probabil din cauza ca Moon inca nu a aparut. Iar Pandorum se potrivea destul de bine in contextul articolului de mai sus.
Noiembrie 10, 2009 @ 3:37 pm
te rog sa ma ierti Exty ca le-am vazut de ceva vreme pe amandoua. n-am rezistat tentatiei. si te mai rog sa ma ierti pentru ca o sa zic ca Pandorum e un film BUN, din mai multe puncte de vedere, incepand cu verosimilitatea stiintifica si terminand cu jocul actorilor.
Noiembrie 10, 2009 @ 9:09 pm
eu te-am iertat ca sunt un bun crestin iubitor de semeni. cu self-esteemul tau ar trebui sa te impaci, daca ti se pare ok sa te uiti la filme trase in cinema care se vad prin ceatza si se aud ca din chiuveta si apoi sa vii sa iei la rost cronicarul ca nu le-a recenzat cu o luna inainte sa apara in cinematografe.
Noiembrie 10, 2009 @ 9:47 pm
exty… traiesc SI intr-o lume inaccesibila tie, nu trebuie sa ma executi pentru atata lucru. daca ai drum prin lumea tehnologic civilizata si cunosti pe careva care a auzit intamplator (desigur) de torrenti, utorrent si alte sofisticareli d-astea, downloadate in milioane de exemplere de pe site-urile de profil… intreaba de speeed (Master Of Speed) de pe iPLAY… roaga-l sa-ti vorbeasca despre mine. daca o sa fie in zi buna sunt sigur ca n-o sa te refuze!
Noiembrie 11, 2009 @ 2:57 pm
@Aron Biro – Dupa dvs., cred ca trebuia sa tocmesc cumva si o regresie hipnotica, sa aflu si cine a fost primul care a avut ideea realizarii unor roboti de jucarie si cine-a inventat fundul plat la sticle!
Draga domnule Biro, stilul meu e unul obisnuit, normal. Cand scriu despre Bergson, nu cobor pan’la Adam, iar cand scriu despre roboti nu-i musai sa amintesc mereu de Capek! Daca dvs. va place stilul savant, al de necesita saruri pentru domnisoarele de pension, foarte bine! Nu inteleg de ce va poticniti intr-un text slab adresat publicului larg!
1.) Nu ma faceti sa ma indoiesc de inteligenta dvs.! Aceste note pe marginea celor patru productii noi urmeaza in mod firesc comentariilor de la “Districtul crevetilor”. Am exemplificat inca o data tehnica sablonarda, de doi centi a filmelor de peste ocean.
2.) Nu are sens sa ma opresc aici, intrucat stiti foarte bine si dvs. ca aceasta observatie e o observatie facuta de dragul observatiei. Ea nu indica decat faptul ca ati citit cu atentie textul. Un film/o carte poate avea un final previzibil sau nu!
3.) Da. Ati sesizat corect: termenul “hollywoodian” este folosit in sens peiorativ. Consider (si banuiesc ca sunt in asentimentul multora) ca raportul intre filmele americane bune si cele stupide este undeva cam unul la o suta. As alege oricand sa revad “Morometii” lui Stere Gulea decat un film americanesc de serie B, prefer un film semnat de Aki Kaurismaki, Nichita Mihalkov, Kusturica, Loteanu sau Kieslowski unei tampenii care face sa alunece mai bine popcornul!
4.) Nu inteleg expresia “varsta mentala macinata de prostata”. Suna bine, dar este o …….. .
Ceva va irita foarte mult! Nu-i loc in bitii internetici pentru toti?
@Exty – Un film SF prost e musai sa aiba astfel de ingrediente.
Noiembrie 13, 2009 @ 5:40 pm
exty? ai apucat sa vezi Ink ? 
http://www.imdb.com/title/tt1071804/
Noiembrie 17, 2009 @ 1:52 pm
@Aspoiu: Care e problema cu bugetul de care au “beneficiat”? Ca doar nu l-au furat din trezoreria Romaniei, l-au scos unii din buzunarul lor, probabil preferand sa faca asta decat sa cumpere un fotbalist nou la Steaua (apropo de modele de afaceri cu si pentru “imbecili”). La noi de banii aia Basescu trage referendum si ministrele lui organizeaza concerte cu Animal X. Mi-as dori nespus ca in tzara asta se nasca omul care sa aiba un buget de ala si sa reuseasca sa si scoata parleala, fie si cu un film imbecil pentru copii. Pana mea, imprumuturile de la FMI s-ar rezolva din impozitele catorva blockbustere din astea.
@Buzdugan:
Funny Quote: As alege oricand sa revad “Morometii” lui Stere Gulea decat un film americanesc de serie B, prefer un film semnat de Aki Kaurismaki, Nichita Mihalkov, Kusturica, Loteanu sau Kieslowski unei tampenii care face sa alunece mai bine popcornul!
Pai si de ce n-ati revazut Morometii in loc sa va uitati la G.I.Joe? Se pare ca desi ati “alege ORICAND” Stere Gulea decat un film americanesc de serie B (apropo, G.I.Joe si celelalte sunt de serie A, chestia cu seriile fiind legata de nishe si de distributzie, nu de calitate, deci Loteanu sa zicem intra undeva la serie C,D), ati preferat actul masochist de a urmari o sharja de 4 filme americanesti. De ce oare?
Dati-mi voie sa va ajut si cu raspunsul: poate pentru ca sarmanii Gulea, Loteanu etc n-au facut in viatza lor un film SF, poate pentru ca intreaga cinematografie est-europeana a produs in toata istoria ei atata SF cat produce o televiziune de matineu americana intr-o saptamana.
Si poate pentru ca e la indemana oricui sa arunce cu rahat in filme piratate, pentru care n-a scos un leu din buzunar. Acuma daca o sa spuneti ca ati mers la cinematograf de 4 ori sa vedeti filmele astea, atunci am alta dilema: nu ati avut nici o ezitare in suflet in momentul in care, la G.I.Joe, ati vazut o sala plina de copii (poate insotiti de parintzi) + niscaiva cocalari + d-l Buzdugan, fan Stere Gulea, victima a marketingului.
Mie mi se pare o chestie formidabila ca la 99 de SFuri americane proaste sa iasa 1 bun. Asta imi da garantzia ca in fiecare an o sa am de vazut macar vreo 5 filme SF (F,H) americane bune. In schimb, din toata istoria cinematografiei est-europene cred ca cel mai bun SF e animatzia lui Gopo (nu i-am socotit pe rusi, da nici ei n-au produs mai mult de 10 SFuri de la facerea lumii si pana azi, si alea discutabile).
Eu am impresia ca va scapa o chestie destul de mare, cam ca proverbialul elefant din camera pe care lumea se face ca nu-l vede desi-l simtzi cum te striveste. Si anume ca, in cinematografie, SFul asta care ne-aduna in cuget si simtziri pe siteul nautilus, a fost cladit caramida cu caramida taman la Hollywoodul asta in care scuipatzi la fiecare paragraf. Si ca daca asteptam dupa Kaurismaki si Stere Gulea sa faca Odiseea Spatziala, Brazil, Blade Runner… (pot sa fac o lista de zeci de filme SFFH de la 3 stele in sus produse la Hollywood), atunci puteam sa asteptam pana dupa Pastele Cailor si tot cu ochii in soare stateam.
P.S. La aia cu finalul previzibil, ma tem ca am fost prea subtil. Normal ca o carte, film (si viatza) pot avea final previzibil. Intrebarea mea era: care e problema?
Asta imi aminteste de un tip din mass media, Craioveanu parca, care acu catziva ani intra in salile de cinema, se urca pe scena din fatza ecranului si urla in gura mare cum se termina filmul, pana-l alunga publicul si plasatoarele din sala.
Si imi mai aminteste de o recenzie in care se zicea ca “Passion of Christ” are final previzibil.
Ideea e ca previzibilitatea e un criteriu de valorizare care nu se aplica la filme, eventual la ghicitori.
Noiembrie 17, 2009 @ 4:13 pm
@AronBiro – ce am vrut sa spun cu bugetu’ e ca un film de talia lui G.I. Joe se putea face cu un buget mai mic, cel putin asa cred eu. Si ca sa dau si alte exemple: 2012 (peste $200M), Transformers 2 ($200) vs. District 9 ($30M) sau Moon ($5M).
In privinta asteptarilor, normal ca cine se duce la 2012 sau Transformers (pot sa-l si pe Joe aici?) si se asteapta la profunzime si inteligenta (sau macar logica) fi extrem de dezamagit; si e normal ca cei care se duc la Moon pentru efecte speciale, incluzind aici capitalship-uri, explozii, lasere, megaroboti etc, sa fie dezamagiti si mai ales plictisiti de moarte (iar din D9 sa nu priceapa mai nimic).
Europenii, mai ales esticii, sint prea snobi pentru SF, ei se dau cu cinematografia de ‘ARTA’, fenomen care se manifesta si in literatura. Americanii vor sa faca bani mai intai, si cand e matzu’ plin, poate si un pic de arta daca e timp si nu e comoditatea prea mare…
Noiembrie 17, 2009 @ 4:36 pm
Aspoiu, o mica adaugire. cred ca merita mentionat si Pandorum. intra in primele 5 sf ale anului, zic eu, si sper sa nu te supere.
Noiembrie 17, 2009 @ 5:09 pm
Nu e mentionat deloc pentru ca nu l-am vazut, inca.
Noiembrie 17, 2009 @ 8:25 pm
In primul si primul rand sunt consternat: vad ca ati citat un fragment (boldat chiar) si deduceti ce doriti din el!
Domnule Aron Biro, sa recapitulez: am sustinut luna trecuta ca “D9″ este un film excelent. Pentru a intregi o scara valorica, mi-am cerut permisiunea (in comentariile de la “D9″) sa precizez luna aceasta ce inseamna pentru mine un film bun sau prost:
“Cu permisiunea coordonatorului acestei reviste, voi scrie in numarul viitor despre (ce inteleg eu printr-)un film prost,unul bunisor si unul bun. Pe asta il consider excelent. Nu de alta, dar sa existe o scala.”
E adevarat, nu m-am gandit o clipa ca ar trebui sa va cer si dvs. permisiunea!
Daca apropiatii va tolereaza rautatea, eu nu vad de ce as face-o! Sunteti un om care nu stie sa faca diferenta intre simplele “impunsaturi” si rautatea (viscerala se pare), deci cel mai bine ar fi sa va evit!
E pentru a doua oara cand va repliati invocand subtilitati in trepte intelese doar de dvs.! Sincer, sunt prea batran ca sa ma iau de-un lup moralist, cu vendete in cap si cantand in falset (“SFul asta care ne-aduna in cuget si simtziri pe siteul nautilus”)!
Inchei aici, cu bucuria ca nu ne-am intalnit niciodata si cu speranta ca nu ne vom intalni vreodata!
La cat mai multe succese Domnule Biro!
Noiembrie 18, 2009 @ 12:20 pm
Domnu Buzdugan, daca obiectivul de baza al acestui articol a fost sa separatzi neghina de secara in filmul SF, aveti o mica problema:
a. Cum se face ca taman District 9, pe care-l ridicati in slavi, e filmul ce corespunde criteriile d-voastra de nonvaloare (=roboti, alieni si nave spatiale ), in timp ce cele 4 filme pe care le-ati recenzat aici abia tangential ating elementele astea, ori nici macar.
b. Dintre filmele “de exceptzie” pe care le-ati pomenit, The Man from Earth cu greu poate fi numit film, cel mult talk show. Cinematografia in esentza ei e arta vizuala, nu dezbatere televizata, oricat de inteligenta ar fi ea.
@Aspoiu: Senzatia mea e ca bugetul genului asta de filme se duce in mare parte pe efecte speciale (+gagici) si, ca informatician, nu pot decat sa aprob asta. Oricat de naspa sau infantile ar fi Transformers, 2012, Gi Joe, in spatele lor se ascund echipe de CGI care imping cu fiecare nou film standardele virtualizarii spre nivele care incet incet o sa ne afecteze si vietile. Pe mine n-are nici o shansa sa ma dezamageasca G.I.Joe. Ori nu-mi pierd vremea cu el, ori ma duc cu o bere la bord si o gasca de amici sa vedem efecte speciale + explozii (si gagici).
Dar nu dau buzna intr-o sala de cinema plina de copii sa ma sui pe piedestalul intelectualitatzii si sa incep sa le bag pe gat ideea ca Stere Gulea are mai multe oua decat tot Hollywoodul la un loc, de la Orson Welles si pana in zilele noastre.
Iar cand ies din sala, nu ies injurand, ca stiam exact la ce ma duc, nu merg la filme la nimereala, doar pt ca scrie SF pe ele, dupa cum am impresia ca procedeaza domnul Buzdugan.
Noiembrie 18, 2009 @ 3:17 pm
Domnule Biro, deductiile dvs. ilogice nu ma intereseaza! La fel cum nu ma intereseaza nici tribulatiile dvs. legate de comedia horror, nici judecatile dvs. de valoare (o capodopera a cinematografiei romanesti, “Morometii” este indoielnica, ungurescul “Kontroll”, 2003 este “genial”)! Nu ma interesati nici ca persoana, nici ca autor!
Cum nu suntem in secolul XVII sa rezolvam altcum disputa, ma intereseaza doar sa aveti bunul simt si decenta de a ma lasa in pace!
Noiembrie 18, 2009 @ 3:59 pm
1.N-am zis ca Morometii nu e o capodopera a cinematografiei romanesti, am zis doar ca cinematografia romaneasca e o varza acra din perspectiva genurilor de nisha, SFFH in special.
2.Pai ce-aveti cu mine ca autor? Va inchipuiti ca Loteanu si Kaurismaki au fost usa de biserica? Daca eram Stere Gulea nu va mai uitatzi la Morometii?
3.Nu-i problema ca nu suntem in secoul XVII. Facem rost de sabii cumva. Daca nu, putem s-o rezolvam la un Counterstrike.
Noiembrie 18, 2009 @ 4:59 pm
cand scri ceva, sa-i zicem articol, pentru ca nu este o proza literara, nu te astepti sa NU primesti reactii. daca asta vrei… nu scrii pe net!
ca ai sau nu dreptate, din perspectiva personala, chiar ca nu prea conteaza, in fond… ai scris ce-ai avut chef, nu te-ampuns nimeni cu vreun batz.
totul e ca cei din jur sa aibe sansa la MAI MULTE PARERI. de aceea ii rog pe cei care NU VOR sa inteleaga ca un forum de discutii, sau ceva deasupra caruia scrie “Comenteaza”, se adreseaza TUTUROR OAMENILOR (in special)… sa scrie pentru sertar. acolo, la ei in sertar(e) nu-i contrazice nimeni, si tot nimeni asta… ii lasa la fel de inteligenti pe cat se cred.
sa scrii o gogomanie si apoi sa-i banezi pe cei care ar putea avea ceva contra tampeniei respective NU ESTE o solutie. cel banat NU TE VA UITA NICIODATA si va umple netul pe tema acelei banari, te va imortaliza in carnea netului. o imortalitate PUTRIDA (aviz amatorilor care vor sa devina profesionisti in felul asta!)
SCRISUL PE NET TE EXPUNE… protejati-va! (nu mai scrieti daca nu faceti fata la ceea ce starniti in mintea celorlalti, a celor care va citesc… bazaconiile, in fond!)
recomandarea mea? http://www.youtube.com/watch?v=yCxb8FwhzK8
Noiembrie 19, 2009 @ 6:11 pm
@ben: cînd SCRII ceva mai eşti atent şi la felul în care scrii. a, nu mă refer la tine, ci aşa, în general…
Noiembrie 20, 2009 @ 2:16 am
da, ursule!
nu… nu continui “ideea”.
ca sa n-o pun in umbra pe a ta
Aboneaza-te la RSS-ul de comentarii al acestui articol. TrackBack URL
Comenteaza
Revista Nautilus © 2008 || ISSN 1844 - 0371