Amendamentul Dawson 11 (Incheiere)
Amendamentul Dawson 10
Amendamentul Dawson 9
Amendamentul Dawson 8
Amendamentul Dawson 7
Amendamentul Dawson 6Se fac zilele acestea doisprezece ani de cînd, mînat de un entuziasm cu mult mai mare decît experiența sau banii de care dispuneam, am pornit la publicarea a ceea ce se voia a fi o revista profesionistă de F&SF. Ficţiuni s-a numit aceasta și, răsfoind zilele trecute cele șapte numere care au văzut lumina tiparului din decembrie 1997 și pînă în mai 2003, am constatat că, în ciuda a ceea ce îmi mai amintesc acum, n-am făcut o treabă chiar atît de rea pentru vremea respectivă din punct de vedere al conţinutului. La momentul acela, în România nu mai exista nici o altă publicație tipărită de gen, iar Ficţiuni a reușit să rețină atenția cîtorva sute de fani, destui cît specia să nu se stingă cu totul.În 2003 am lăsat deoparte Ficţiunile și m-am apucat de ceea ce știu cel mai bine să fac, de editat cărți. Dorința de a publica într-o bună zi o revistă nu m-a părăsit însă nici o clipă și anul acesta am hotărît să studiez în mod serios posibilitatea reluării proiectului Ficţiuni, într-o versiune categoric adusă la zi și beneficiind de experiența pe care mi-au adus-o acești doisprezece ani.
Am început așa cum ar fi trebuit să încep și în 1997, încercînd să aflu cum anume ar trebui să arate o revistă de F&SF pentru a fi pe placul cît mai multor potențiali cititori și ce anume ar trebui să conțină. Din fericire, în 2009 există o unealtă extraordinară numită internet, care oferă posibilități de feedback care în 1997 mi se păreau încă a fi de domeniul anticipației. Și, ca să-l parafrazez pe amicul Florin Pîtea, iată ce-am aflat…
Publicul românesc pasionat de science fiction își dorește cu ardoare o publicație F&SF cu apariție regulată. Nu contează, realist vorbind, dacă aceasta va fi lunară, bimestrială sau trimestrială, fanii vor fi încîntați să o cumpere. Sigur, dacă ar fi după fani, și-ar dori cu toții un cotidian SF… dar fanii din 2009 sînt, la fel ca și editorii, ceva mai înțelepți decît aceia din anii nouăzeci și înțeleg rațiunile de ordin economic care stau la baza luării unei decizii privitoare la periodicitate.
Formatul revistei a fost însă, întrucîtva, un punct de controversă: unii își doresc o revistă în format de carte (așa cum sînt digest size-urile clasice americane: F&SF Magazine, Asimov’s sau Analog). Alții ar prefera o publicație care „să arate ca o revistă”. Discuțiile s-au prelungit pe subiect, fiecare tabără argumentînd rațional propria decizie. S-a discutat despre dimensiuni cu argumente pur pragmatice: „Judecînd după ce s-a întîmplat cu celelalte reviste pe care le-am colecţionat pînă acum, cele tip Asimov’s au loc în bibliotecă, la îndemînă, cele format A4 au loc în debara, într-un dulap, într-un sertar, oriunde numai la îndemînă nu. Prefer de departe formatul de carte”, scria Florin Pîtea. Răspunsul a venit prompt din partea lui Bebe Ionescu: „Format de revistă fără discuții!!! Chiar dacă sînt și „colecționar de cărți”, de obicei tai din bibliotecă pentru cărți, nu din cărți pentru bibliotecă! Confundăm marfa cu ambalajul!”. Costi Gurgu, el însuși făcător de reviste la un moment dat, mi-a scris, sintetizînd: „Formatul depinde de conținutul revistei. Dacă vrei să faci o publicație cu 99% editorial (din care 75% fiction), atunci este mai potrivit și mai economicos să adopți formatul de carte, alb-negru, stil Asimov’s şi F&SF. Dacă vrei o revistă care să conțină și o galerie de ilustrații color, eventual una-două pagini de comics, precum și editoriale cu prezentări de filme, jocuri etc., toate însoțite de multe poze, atunci ar fi mai nimerit un format mai mare.” Am avut însă parte și de cîțiva repondenți care par a se fi eliberat de constrîngerile lecturii materiale și își doresc nici mai mult, nici mai puțin decît o revistă sub forma unui e-book. Din punct de vedere statistic însă, cîștigători au fost partizanii variantei „format de carte”, digest-size.
Pentru a putea merge mai departe cu întrebările, am postulat în continuare o viitoare apariție trimestrială și formatul de carte drept trăsături principale ale viitoarei reviste. Întrebarea a fost: cît de voluminoasă ar trebui să fie viitoarea publicație? Şi din nou fanii au intuit corect: o revistă, fie ea și trimestrială, nu poate avea un număr infinit de pagini, dacă își dorește să fie viabilă pe termen lung. Undeva trebuie trasă o linie. Unde e aceasta? La 64 pagini? La 192? La 128? Fanii care mi-au răspuns au avut amabilitatea de a-şi motiva răspunsurile şi de această dată. George Sauciuc aka Sagy: „De vreme ce va fi trimestrială, merge cu pagini multe, în stil almanah. Distanţa dintre apariţii ar permite adunarea de materiale valabile [şi] ar fi benefică şi din punct de vedere bugetar, adică ar fi timp de adunat bani pentru următorul număr.” Vocea raţiunii a fost Nicu Voicu aka Voicunike: „Merge la maximum 128 de pagini. În acest spaţiu se poate insera destul material sefistic şi s-ar citi lejer. Chestia dură va fi la preţ, care trebuie să acopere drepturile de autor şi plata tipografiei, ca să nu mai spun şi de plata traducătorilor, pentru că o revistă cu ştaif va publica numai ce este bun în SF, povestiri premiate sau nominalizate la cele mai tari premii, iar autorii români vor trebui plătiţi şi ei.” Florin Pîtea a ales varianta maximă propusă, din motive de: „Ar fi de dorit ca revista să aibă 192 de pagini – pe de o parte pentru rubrici permanente, recenzii de carte sau ştiri despre noile apariţii [...], pe de altă parte pentru nuvele (15000-40000 de cuvinte) care altfel ar trebui ignorate, publicate în serial sau scurtate drastic.” Propusesem cititorilor trei variante de răspuns. Două dintre ele s-au aflat foarte aproape una de cealaltă: 128 şi 192 pagini.
Un ultim aspect al sondajului meu în ceea ce priveşte forma şi prezentarea grafică s-a referit la ilustraţii. Cît anume din succesul unei publicaţii de acest gen este asigurat de imagine şi cît de conţinut? Pentru început, discuţia a deraiat de la subiect, ajungîndu-se la discuţii privind oportunitatea includerii în sumar a unor seriale de benzi desenate, o altă specie care duce lipsă în mod acut de un suport de manifestare periodic stabil. Odată depăşit acest subiect (după o admonestare a mea: „e vorba de o revistă dedicată LITERATURII fantasy & science fiction!”), răspunsurile concrete şi motivate n-au întîrziat să apară. Jen a fost categorică: „fără poze! Dacă vreau ilustraţii, îmi iau albume de artă sau comics sau altceva de genul ăsta, chestii printate pe hîrtie lucioasă şi la preţ corespunzător. Într-o revistă de literatură SF ilustraţiile pot să însemne 2 lucruri: 1. alb-negru, caz în care ce rost mai au, dacă nu poţi vedea detaliile? 2. color, caz în care revista e mai scumpă, iar eu nu-s dispusă să dau bani în plus doar pentru poze. [...] Cred că nişte chestii micuţe (gen decoraţiuni la titluri, numere de pagină cu floricele) ajung cu vîrf şi îndesat.” Eddie Pandele n-a fost chiar atît de radical, dar ideea de bază a fost similară: „copertă bestială plus formatare cool în interior e tot ce trebuie. Poate şi ilustraţii la unele texte, dacă-s făcute foarte bine în alb-negru (gen Radu Gavrilescu sau Adrian Barbu).” Cei doi Cititori SF au fost de acord: „probabil nu ar strica ca prima coperta să fie tematică, adică să aibă legătură cu una dintre povestirile din revistă” (Kyo); „coperta aş folosi-o ca să public ceva graficieni români (Alex Popescu, de exemplu), pe cît posibil să aibă legătură cu un subiect de poveste inclusă în respectivul număr (Aspoiu). Rezultatul final al sondajului privind ilustraţiile mi s-a părut un semn al maturizării fanilor: nu mai puţin de 69% dintre repondenţi au optat pentru strictul necesar în materie de ilustraţii, semn că fanii F&SF sînt oameni cu imaginaţie şi capabili să vizualizeze de unii singuri ceea ce e de vizualizat, fără cîrja unor ilustraţii.
Una peste alta, am reuşit, pe baza primelor trei întrebări incluse în sondaj, să-mi creionez în minte un portret robot al revistei F&SF ideale, cel puţin în ceea ce priveşte forma sa: fanul F&SF român contemporan preferă formatul de carte, un număr de pagini nu neapărat extrem de mare, dar fără umpluturi, şi se lipseşte de ilustraţii în favoarea cantităţii de text.
În ceea ce priveşte conţinutul unei potenţiale publicaţii periodice, discuţia e încă în curs de desfăşurare, iar răspunsurile propuse şi cele primite am să le analizez data viitoare.
[...] aflat o să citiţi aici. Nu mă supăr dacă vă exprimaţi părerea acolo, la faţa locului. V-aş mai sugera spre [...]
[...] asemenea rubrica Outsider scrisa de catre Horia Nicola Ursu. Asta o recamand cu [...]
ce se remarca din prima este caracterul elitist extremist al conceptelor vehiculate. se calca fix pe aceleasi urme, cu mare grija… as adauga!
succesul unei asemenea “intreprinderi” va depinde tot de capacitatea producatorului de a o propulsa pe o piata sastisita de… publicatii. vorbim despre o distributie VOIT chirurgicala.
discutia propriu-zisa tine tot de o baza de date ELITISTA, cu indivizi care isi vor face abonament si gata treaba. pentru ca ideile se indreapta, in mod evident, catre asa ceva, din moment ce parerile principale retinute sunt ale catorva persoane fara nici o legatura cu marketingul (fiind aproape imposibil sa afli date despre ceva ce vrei sa scoti in 2 k de exemplare, cand altii au targheturi si studii propriu-zise pe 10-40 k).
indiferent cati prieteni ai atunci cand se face o discutie despre asa ceva un observator temporal observa foarte usor cum se repeta atat ideile, cat si sustinatorii lor. si cand ai aceeasi oameni care se ocupa de aceleasi lucruri obtii ACELASI REZULTAT.
nu e greu pentru nimeni sa concluzioneze asa ceva. daca nu umblati la baza unui rationament gresit, si gresit iar, si iar, si iar… o sa iasa acelasi… basm, in care cativa se ratoiesc la cateva minti agere (ce prevad cu mare usurinta deznodamantul tuturor rationamentelor primilor, timpul dezvaluie ca acestia din urma au avut dreptate, dar greselile se repeta la nesfarsit… pentru ca undeva, in mecanismul social aferent aceste bucatele de sistem, cativa paraziti au preluat controlul unui segment important al realitatii imediate… si-l duc de rapa, consecventi, pana la noartea lor biologica! timp in care imita absolut toate componentele umane si traditionale ale populatiilor cu care impart arealul de supravietuire al speciei.
cimitirolul – ca sa fiu in spiritul scriiturii ce m-a impresionat prin claritate acum numai cateva minute (si multumesc Aron Biro) – pare a fi solutia pentru toate durerile unei faceri atat de chinuite de catre tatzii care nu s-au hotarat niciodata cum sa-si imparta intre ei aceeasi folosita si rasfolosita “con…soarta”.
adica?
tare!
ştii, ben, tare mult mi-aş dori să te văd cîştigînd la loto, ca să văd cum ai face tu o revistă. şi o editură. şi un film, dacă-i pînă acolo. fiindcă, orice-ar spune oricine, tu eşti clar ăla mai deştept, mai ager şi mai profet dintre toţi.
Ursule… esti amabil! dar mincinos rau!
@ben: îmi pare rău că n-ai sesizat că-ţi făceam complimentele alea într-un sens absolut ironic, iar nu pentru a enunţa un adevăr.
ah, pai esti un mincinos educat (nu intelege altceva!).
Vad ca astia cu SF-ul se pricep la multe, dar asta cu bancurile este o surpriza
Să înţeleg Ursule că vom avea o revistă până la urmă? Ori că ai vrut să vezi doar dacă ne-am bucura de o revistă? ![]()
Ştii cum era discuţia babei cu moşeagul aflat pe patul de moarte?
A zis moşul:
- Aş mânca ceva bun…
Baba:
- O supă de pui?
Bătrânului i-au lucit ochii şi a dat din cap.
- …făcută pe o găină grasă, să plutească unsoarea la suprafaţă…
Moşul, mare amator de grăsimi de toate felurile aproba dând frenetic din cap.
- cu rondele de morcovi, tăiţei făcuţi în casă…
Bătrânul saliva incontrolabil, ochii au început să-i iasă din orbite.
- cu ardei iuţi muraţi alături?
– Da, da, da, se grăbi moşul să confirme înainte ca cineva să se răzgândească.
La care baba:
- N-avem dragă!
uite un banc bun! trebuie sa recunoastem asta (pentru ca numai Feri crede ca avem ceva personal cu el, noi nu credem, indiferent cati vorbim de pe nick-ul asta)
:):)
ai mei nu-i mai cred pe ai tăi Ben.
ai tai sunt mai mici si mai chinezi, e normal sa te supere. in fond, cu ce sa cresti asemenea multimi? iata de ce cand te bucuri… te bucuri de toata intelegerea noastra. stim ca-ti rupi de la gura, atent sa nu superi pe cei care ai impresia ca iti conduc lumea. noi nu suntem atat de tipicari. stim ca lumea are conducatorii pe care ii merita. in toate structurile si sistemele care amalgameaza nodurile retelei societare
@bear
băniesc că deja aţi făcut un calcul în ce priveşte preţul pe exemplar. tare aş fi curios să ştiu cît va costa. eu cred că preţul este totuşi definitoriu. cred că revista trebuie să se adreseze mai ales celor care sunt acum la vârsta întrebărilor, iar ei n-au întotdeauna buzunarele “disponibile”. mă gândesc la CPSF, care costa 1 leu la început. şi se cumpăra vijelios. şi cumpărătorii erau în general elevi de gimnaziu şi de liceu.
CPSF apărea ca supliment la “Ştiinţa şi tehnica”, sau “Ştiinţa şi tehnica pentru tineret”, cum s-a numit prin ‘49, când mai vechea publicaţie pentru tineret din care a provenit, “Ziarul ştiinţelor şi călătoriilor”, şi-a schimbat denumirea. din acest motiv, cred că ar fi foarte bine ca revista să conţină şi informaţii recente din lumea ştiinţei, foarte importante pentru scriitorul de SF. cred că n-ar trebui lăsată deoparte nici ipoteza de lucru a unei reviste de popularizare ştiinţifică, având ca supliment literar o broşură gen CPSF. şi când spun ştiinţă nu mă gândesc doar la fizică, astrofizică, genetică şi bilogie, ci şi la ştiinţele sociale, ori cele ale comunicării, care sunt deopotrivă de importante celor ce vor să-şi imagineze viitorul. poate că astfel s-ar lărgi audienţa, şi revista ar putea căpăta forţa necesară ca să stea pe picioarele proprii. rămânând o publicaţie orientată strict către proza scurtă SF, ar putea să aibă aceeaşi soartă pe care a avut-o SciFi-Magazin, sau JSF, sau alte încercări de acest fel.
Bear, daca dorea (banuiesc ca nu a considerat necesar inca) ar fi trebuit sa tina O LECTIE… cu tot cu impresii din lungul drum al unui material virtual care “se trezeste” in tipografie si apoi in standul librariei. nu ma indoiesc ca multi ar fi citit un material interesant, asa cum el a stiut dintotdeauna sa scrie. privind acest proces din interior ar fi revelat amanunte la care noi doar ne dam cu parerea, fluirand aiurea din tribune.
cu ocazia asta ar fi avansat si mici socoteli, formule care au facut cinste bransei de-a lungul timpului, mici chitibusuri fara de care o asemenea intreprindere ar fi sortita esecului si care pentru noi ar fi fost cirese pe tort.
fara indoiala ca as devora un asemenea material, constient fiind ca nu ne serveste minciunele, ci chiar mostre din procesul adevarat la care este supusa o revista (o carte) pana ajunge in bibliotecile noastre. nici nu e o idee proasta pentru urmatorul sau material, asta in cazul ca asa ceva mai intereseaza si pe altcineva.
si daca da… eu multumesc anticipat!
s-ar putea sa fiu singura cu parerea asta, dar rubricile despre stiinta din almanahurile anticipatia mi s-au parut intotdeauna hartie stricata degeaba. cumpar o revista sau un almanah pentru literatura, nu pentru lectia de fizica sau de biologie pe care trebuia s-o retin din liceu… stiintele sociale sau ale comunicarii m-ar interesa mai mult, dar locul lor nu e intr-o revista de literatura sffh.
@jen: asa si eu.
@ben: procesul tehnologica al facerii revistei va putea fi urmarit pas cu pas pe blogul propriu. trece gaudeamusul, ne tragem un pic sufletul si ne reapucam de revista. pot sa va spun ca deja se traduce pentru primul numar.
@jen
pentru un scriitor de science-fiction, documentarea este foarte importantă. o bună parte din scriitorii consacraţi de limbă engleză (de exemplu Jeffrey A. Carver) recomandă aspiranţilor să fie la curent cu noile teme ştiinţifice, măcar consultând ce se scrie în principalele reviste de gen. la noi, surse de genul “Science News”, “Scientific American”, “Astronomy”, “The Planetary Report”, “New Scientist” lipsesc în bună măsură. se pot consulta pe net versiuni electronice, dar ori sunt incomplete, ori nu sunt actualizate, pentru a nu scădea vânzările numerelor recente şi sunt oricum în altă limbă, pe care nu toţi o cunosc atât de bine.
referitor la paginile de ştiinţă din almanahurile “Anticipaţia”, am o părere un pic diferită. unele materiale cred că erau într-adevăr prea criptice, şi poate s-ar fi potrivit mai bine în cuprinsul unor publicaţii de strictă specialitate. altele însă erau scrise într-un limbaj accesibil şi erau utile şi inteligibile. îmi vine în minte un material despre teleportare, apărut în almanahul din 2007, scos de cei de la Timişoara. face parte din cele criptice, e adevărat, dar oricine poate afla că problema teleportării nu mai este de domeniul speculaţiei, ci este abordată sistematic, prin metodele ştiinţelor aplicate. e o informaţie utilă pentru un editor, un “aspirant” şi chiar pentru un cititor de science-fiction. toţi îşi vor da seama când se încearcă reinventarea apei calde.
din experienţa mea personală, e drept, nu ştiu cât de relevantă, pentru că n-am analizat-o riguros, am sesizat totuşi că marea majoritate a celor care citesc literatură science-fiction sunt interesaţi şi de articole de popularizare ştiinţifică. unii sunt chiar familiarizaţi cu concepte şi noţiuni ştiinţifice care nu fac, desigur, obiectul unei reviste de literatură de gen.
bineînţeles că tot ce spun este un punct de vedere. şi este foarte posibil să n-am dreptate.
Pai depinde si ce fel de sf gusta cititorul. Nu poti sa spui ca “Timp al schimbarilor” nu e sf, si totusi nu ai nevoie de o cultura solida in domeniul stiintelor exacte ca sa-ti placa. E mai mult vorba despre concepte psihologice, sociologice etc. Si in multe dintre prozele scurte ale lui Silverberg treaba sta la fel. De aia sunt de acord cu Jen.
Nimeni n-a afirmat ca documentarea sau soliditatea conceptelor stiintifice nu e necesara pentru SF. Dar nu vad locul unor articole de acest gen in viitoarea revista, care va fi o revista literara. In consecinta, va fi cu si despre literatura. Va fi despre literatura in sensul ca va cuprinde interviuri cu scriitori sau editori, articole de istorie literara (si poate chiar de tehnica literara), dar mai ales literatura pur si simplu: povestiri si nuvele.
de acord, pentru scriitorii de sf (cei care scriu hard sf, cel putin), documentarea e importanta. dar eu si probabil restul publicului tinta al revistei suntem doar cititori, nu scriitori si nici macar aspiranti.
@stefana
ai dreptate. textele SF nu impun cititorului o pregătire tehnico-ştiinţifică de specialitate. nici nu e vorba de asta. e vorba de articole de popularizare. adică de informări despre ce se mai întâmplă prin lumea ştiinţifică, redactate într-un limbaj comun, pe înţelesul unui public larg. articolele de specialitate îşi găsesc locul, de bună seamă, în revistele ştiinţifice, în buletinele informative ale universităţilor, etc., de cele mai multe ori fiind vorba de publicaţii cu circuit închis, sau restrâns.
cei ce s-ar bucura să găsească într-o revistă SF şi astfel de articole de popularizare s-ar bucura în primul rând de conţinutul literar. pentru că, de fapt, pentru asta ar cumpăra revista. dacă ar fi vorba numai de ştiinţă, ar opta pentru alte publicaţii.
@bear
aţi publica în această revistă literară un articol intitulat, să zicem, “Foste gadgeturi SF care au devenit realitate”? un asemenea articol iese puţin din sfera delimitată (“interviuri cu scriitori sau editori, articole de istorie literara (si poate chiar de tehnica literara), dar mai ales literatura pur si simplu: povestiri si nuvele”).
@jen
mie mi s-a întâmplat de multe ori să cumpăr reviste din care n-am citit tot-tot. şi mă gândeam că alţi cititori au cumpărat acele reviste ca să citească exact ce n-am citit eu, iar ceea ce am citit eu e posibil să nu le fi plăcut. cred că e greu să scoţi o publicaţie pe care s-o citească toţi cei care o cumpără de la prima şi până la ultima literă. şi mai cred că supravieţuirea unei reviste depinde şi de cât de repede se aşează ea în piaţă. iar pentru asta poate că ar fi bine ca, măcar la început, aria de adresabilitate să fie cât mai mare.
@mircea: nu. e plin netul de asa ceva. mai mult, e plina casa fiecaruia dintre noi de astfel de gadgeturi. aproape oricare inventie a fost, la un moment dat, anticipata intr-un fel sau altul. iar noi nu vom face o revista de anticipatie ![]()
sorry.
mircea zice “foste gadgeturi SF care au devenit realitate” si Bear zice “e plin netul de asa ceva. mai mult, e plina casa fiecaruia dintre noi de astfel de gadgeturi.” e bine ca ne intelegem
in alta ordine de idei eu nu-s de acord cu niciunul dintre voi, si e clar ca va respect numai si pentru ca asa vreau sa fie si de acum inainte. altfel, lumea ar fi mai plictisitoare.
so…
Stefana… pune mana si citeste si macar respecta IDEEA GENERALA a sf-ului.. aia pe care poti s-o recunosti dintre miile de ganduri mai putin indreptate spre SF…
la dracu, fato! SF-ul este SCIENCE fiction… FICTION e cu totul si cu totul altceva… iar daca nu ai pretentii de la tine… nici noi n-o sa avem!
mircea e inconstant in afirmatii, dar deja m-am obisnuit cu el. inca isi cauta locul, de aceea si intinde nervii unora… tatonand virtual preopinentii, insa rezonand doar la propriile scheme, si nu cautand sa-i decripteze din ceea ce deja au raspuns la alte intrebari, asa ca o sa continue sa faca asta pana o sa aibe propriul sistem de ierarhizare (a indiferent ce).
Bear raspunde – ca de obicei – in cei doi peri pe care ii are, si toata lumea a aflat deja ca e proprietar pe radacinile lor. perii epatand orice alt fel de vegetatie de oriunde altundeva, chit ca nu-i tzin cracile. si uite asa ajunge la concluzia-verdict pe care am dat-o fara sa cunosc amanunte care nu fac decat sa-mi retuseze primul desen. omul vrea o revista ELITISTA pe care sa faca bani (ceea ce o sa se intample, cum bine stim, cand ne vom vedea cefele fara oglinzi).
nu e problema, la naiba, macar EL VREA SA FACA CEVA, noi murim in fata calculatoarelor sau in redactii, printre stiri care NU fac viata altora mai buna sau mai frumoasa, sau prin cine stie ce slujbe marunte, fara importanta reala sociala, din care o sa visam pana la… extinctia fizica.
lumea o sa ajute la un asemenea proiect din cateva motive:
1. sa fie aproape gratis
2. sa nu vrea Bear sa faca cine stie ce bani
3. sa aibe o calitate superioara din orice punct de vedere
daca Bear nu face asta… o sa apara mai devreme sau mai tarziu cineva care o sa faca asta (si va vorbesc pentru ca STIU ASTA – e o preocupare a cel putin 5 grupuri de proto-redactii-SF la ora asta).
orice alta schema (care implica bani multi) o sa fie… uitata in primele 5-10 numere… PENTRU CA AVEM NET… si Exhalation a lui Ted Chiang am gasit-o FREE (si abia ce castiga fetitza Hugo si Locus si British… imi scapa).
asa ca, tinand coada sus, si respectandu-i pe cei din jur (chiar superiori din prea multe alte puncte de vedere ca sa mai merite mentionarea lor) asa cum o faci tu acum, Bear… dai sanse celorlalte echipe care DORESC o revista de SF… si chiar daca tu ai potenta financiara, ei au rapiditatea intreprinderii si experienta revistelor CARE DEJA EXISTA (si alta experienta nici nu au nevoie!) si poate ca NU VOR BANI decat ca sa amortizeze socul initial… si fac o socoteala pe 53 de numere (ca sa iasa saptamanal) si au si o BAZA DE DATE… ca sa fie 1000 de cumparatori… si au si sponsorizarea lu’ Asurpbanipal de la nush ce primarie, mare iubitor de literatura asimoviana… si-i trantesc baietii reclama de 10 k de euro pe luna PE NET, si in cateva supermarketuri, ori la metrou… ceva fugitiv, sau chiar in barter cu alti primari, pe lcd-urile primariilor… si gata treaba… vinde 4-5 k si isi scoae si cheltuielile, plateste oamenii, si o scoate la pretul rezonibil, corect.
la naiba, EXACT asa o sa fie… fara baze de date se moare usor, si de la o tuse seaca.
toate cele bune… si ma refer la idei!
aaaa… si grabeste-te, Bear… multi gagii se gandesc la treaba asta si, evident, eu deasemenea.
@ Ben
Cat timp mi te adresezi cu “la dracu, fato” nu cred ca avem cum dialoga. Nu ca altfel ar iesi din dialogul cu tine ceva constructiv.
Dar daca eu nu stiu ce e aia sf, presupun ca tipii aia care i-au dat in ‘71 premiul Nebuna pricepeau cate ceva. Sau poate mai aveau si ei nevoie de o seminarizare.
“la dracu, fato!” vrea sa insemne CONSTERNARE REALA…
nimic altceva!
credeam ca cineva care isi aranjeaz pozele ca sa-si puna stea in frunte si apoi le urca pe net ca sa le admire lumea… poate intelege mai mult decat simplele EXPRESII ROMANESTI prin care unul sau altul isi reprima… alte ganduri.
da, mai ben, m-ai dat de gol. vreau o revista elitista: una cu gramatica la locul ei… chiar daca fara baza de date. proiectele altora? e tare usor sa faci proiecte, stiu din proprie experienta. mai greu e sa le pui in aplicare. si chiar de le-or pune… there’s room for all of them. asa cum alaturi de cartile nemirei sau cele de la leda e loc si pentru cartile MP.
cit despre o revista saptaminala de SF… don’t make me laugh! astea sint niste balarii uriase. n-ai idee despre maginitudinea sumelor care-ar fi necesare.
la capitolul cu SCIENCE fiction… iar sintem in contratimp, pentru ca eu vreau o revista science FICTION & fantasy.
si un sfat: cu mine te poti trage de bretele, ca-s vreo 13 sau 14 ani de cind ne stim. cu altii ai face bine sa fii mai retinut. cei care nu te cunosc personal n-au de unde sa stie ca tu nu esti tot timpul mitocan si ca asta nu-i singura ta caracteristica.
da nu-i mitocan, numa oleaca cam nesimtzit … are idei putzine dar fixe
asa e, nimeni n-are nici o scuza pentru nimic. traim doar pentru aparente. si cand scriem e si mai rau. cand n-avem ce face ne legam de gramatica altora. ca sa avem activitate si prezenta pe net. nu conteaza ca la idei suntem ZERO.
ai perfecta dreptate, deci!
poti defini acel ZERO, ben? poti spune si tu o data lucruri concrete? ca deocamdata nu vad decit abureli care sugereaza, care insinueaza… daca ai ceva de zis, mai bine spune. adica tu vrei sa spui ca horia n-are nici un fel de idee dar a scos carti pe doua edituri, a scos o revista… in timp ce altii sint plini de idei (idei corecte, vezi bine) dar… n-au facut nimic pina acum, doar pritocesc ideile alea perfecte. asta vrei sa spui?
stiu ca n-ar trebui s ai intervin, ca n-are nici un rost… dar uneori chiar mi-e greu. iar felul in care te porti (vorbesti) cu stefana e incalificabil. si aici si pe atelierkult. chiar nu se face asa ceva.
o sa fiu scurt, Mike!
maimutele NU AU IDEI, ele doar IMITA!
imi pare rau ca nu-s atat de direct ca voi, asta e stilul meu.
unora le place!
jazz-ul, da!
@Bear – “… n-au de unde sa stie ca tu nu esti tot timpul mitocan…”
@Cory – “da nu-i mitocan, numa oleaca cam nesimtzit … are idei putzine dar fixe”
@Michael Haulica – “… deocamdata nu vad decit abureli care sugereaza, care insinueaza…”
nu trebuie sa mai remarc cata dreptate am sa scriu ce scriu.
sunt aceleasi reactii pe care le starnesc si atunci cand scriu o povestire, fiecare intelege palierul pe care se muleaza propria personalitate, sau educatie, ori cultura.
nu e chiar atat de usor sa incerci sa scrii pentru fiecare in parte, incercand sa transmiti mesajul pe care il ai de transmis… cu aceleasi cuvinte. niveluri diferite de receptare ale unui singur (si destul de simplu) mesaj nu se pot obtine chiar atat de usor.
nu traim decat o data, asa ca de ce am cadea pe spate in fata unei rutine care NU ne ajuta sa evoluam ca fiinte umane? fiecare zi este o alta zi, nu DOAR o alta zi.
@ben, felicitari! inca un comentariu prin care ai reusit sa nu spui nimic…
Mai e si varianta in care sunt eu mult sub nivelul tau si nu reusesc sa te inteleg.
dario, n-am sa inteleg niciodata autoflagelarea. mai ales in public. ma tem ca nu inteleg integral ce vrei sa transmiti, mai ales ca o scrii in trei forme diferite, una dupa alta.
nu-mi elaborez comentariile, scriu “din prima” si fara sa corectez. si nu, nu trebuie sa faci remarca uzuala cum ca ti-ai dat seama de asta. am citit-o de atatea ori la cei care “doar imita”, incat nu-si mai face efectul.
tu crezi ca nimeni nu face efortul de a-i intelege pe ceilalti asa cum sunt? ca doar tu il faci?
sa fim seriosi… viata este exact atat de scurta incat lamentatiile sa nu mai fie percepute decat ca ceea ce si sunt… BALAST. copii au voie, batranii au voie, bolnavii au voie, noi nu!
daca nu scrii ceva sa dai de gandit celorlalti… traiesti degeaba.
@bear
revenind la “cestiune”, cred că o revistă de science-fiction&fantasy de succes la noi e un lucru foarte important. cred că e unul din puţinele lucruri care lipsesc pentru ca genul să se mişte şi aici, poate nu ca în SUA sau Anglia, dar cred că, după un timp relativ scurt, ne-am putea apropia de Ungaria sau Polonia. vă gândiţi probabil şi la un grup de colaboratori apropiaţi. aţi putea divulga numele “greilor” din fandom cu care aţi căzut de acord să porniţi la drum? sau încă e prematur?
în lumina învăţăturilor lui ben, i-aş propune lui bear să facă o revistă interactivă, livrabilă prin gps posesorilor de maşini, bani şi timp liber. literatura din ea se va derula şi se va petrece în timp real, iar cititorul-participant o va urmări inclusiv la propriu, cu maşina – desigur, va fi cu precădere un fantasy urban.
aşa se va asigura – bear – de un loc în galeria (plină de iluştri necunoscuţi) a celor-care-au-încercat-primii-o-anume-chestie.
după care, pliz, ne vom putea întoarce liniştiţi la o revistă normală şi banală? că eu n-am gps, iar maşina am măritat-o de mult.
revista normala si banala pentru elite?
daaaa… si marmotele mototolesc mumule…
am uitat ce era mai important. cu întârziere, dar din toată inima:
LA MULŢI ANI!
@ben: nu ştiu, prietene, care-i treaba cu elitele alea, îmi dau seama doar că o revistă de literatură e prin definiţie o trebuşoară pentru elite, altminteri însă nu pricep ce vrei să spui.
@v “… o revistă de literatură e prin definiţie o trebuşoară pentru elite…”
da-mi voie sa ma retrag dintr-o asemenea discutie! ne umplem de bale daca o zdranganim asa… (ca sa intelegi ce vreau sa subliniez) e ridicol ce sustii.
ştii, mie nu-mi plac discuţiile decerebrate care incep cu “e ridicol” şi se termina cu “ce susţii”. sînt inutile. ai consumat două calorii de pomană spunînd chestia asta inutilă şi eu alte două citind aiureala asta pe un ecran alb care-mi strică ochii.
din totalul populaţiei, sînt cîteva procente de inşi care citesc. din cele cîteva procente, nu toţi citesc cărţi. din cele cîteva procente care citesc cărţi, nu toţi citesc beletristică. din cele cîteva procente care citesc beletristică, nu toţi sînt suficient de interesaţi de ea ca să aibă nevoie şi de o revistă literară.
şi tu vii ca o floare de mai şi-mi spui că aserţiunea cu revista de literatură care e prin definiţie pentru elite e ridicolă?
v… iarta-ma ca zic asta, pentru ca incerc sa te cobor printre oameni, pentru ca vreau sa-ti smulg de pe frunte aureola, sau ca imi doresc sa am o discutie cu un semen, si nu cu un supraom… in dex zice clar ce inseamna ELITE, si nu intamplator eu insumi am acceptat, intr-un joc on-line, chiar in momentul asta, sa fac parte dintr-o echipa cu o asemenea titulatura, la vedere. este un simplu pretext de a arata celorlalti jucatori ca le suntem superiori. dar noi stim asta si ei stiu asta… folosim cuvantul clar ca sa avem o ascendenta artificiala, DE FATZADA… sper sa prinzi spilul.
a-l folosi aiurea, adjudecandu-ti din start “merite” si gandindu-te ca e CORECT sa procedezi asa, in viata reala, traind printre semeni diferiti din foarte multe puncte de vedere, dar neexcluzand faptul ca, la modul CONCRET, ei pot avea un coeficient de inteligenta mai mare, mai multi bani, mai multa sanatate, o pozitie sociala clar superioara noua, si multe alte AVANTAJE REALE si CUANTIFICATE care rezida dintr-o atare clasificare ACCEPTATA de societatea in care traim… nu e nici macar sinucidere, e doar PROSTIE.
http://dexonline.ro/search.php?cuv=elite
hai sa folosim termenul cu rezerva obisnuita de bun simt!
îţi spun din experienţă (de fapt din mai multe experienţe succesive): nu te limita la dexonline, că nu conţine toate sensurile cuvintelor. aş zice că nu face parte din elita dicţionarelor.
)
în altă ordine de idei, n-aş vrea să intru iar în discuţii decerebrate, mai ales cînd nu ma prind de subtilităţile care leagă ig-ul (valorificat sau nu şi oricum rămas în urmă ca metodă unică de cuantificare a inteligenţei), banii (orice moştenitor retardat?), poziţia socială superioară (criteriile de obţinere a unei poziţii sociale la noi sînt excentrice valorii personale), sănătatea (th!) şi alte aiureli pe lîngă subiect… de subiect.
*
conversaţia împănată cu majuscule este lejer infantilă.
tu numai sa rastalmacesti aiurea in porumb cunosti? cu d-astea ti coada sus?
e ok.
te-am rugat doar SA AI bun simt, eventual sa il manifesti. daca nu vrei nici macar sa ai cunostinta de el… ce atatea scuze?
modestia pare ca-ti sta ca o eczema, da’ nu e problem’, nu?
dezlantuie-te!
eu stiu cum sunt. admit. recunosc. realizez. cer scuze daca mi se cer.
totusi, incerc sa pastrez proportiile si sa ma inscriu in ceea ce se accepta, ca sa nu traiesc in padure.
ce zici tu te descrie perfect.
clar si in cazul meu e la fel.
nu fac parte din elite… si nici nu te invidiez!
probabil că greşeala ta se trage din insistenţa cu care priveşti termenul ‘elită’ dintr-o perspectivă simplistă şi perimată istoric. cam aşa cum ai învăţat cîndva la şcoală. nu porneşti de la premisa de bun-simţ că există mai multe feluri de elite (financiară, politică, intelectuală, religioasă etc.), nu înţelegi că elitele ‘prin dat’ (sîngele albastru, averile moştenite, puterea religioasă, cantitatea de armament sau qui-pro-quo-ul) sînt anacronice şi nu înţelegi însuşi rostul elitelor: de a conduce sau de a creiona standarde şi direcţii. desigur, nu orice membru al elitei îşi îndeplineşte rostul, dar varianta pozitivă este să tindă într-acolo.
tentativa mea de dialog n-avea în nici un caz scopul de a te face pe tine să mă invidiezi. (ori invers, presupunînd că s-ar pune problema.) mă lipsesc de invidii, crede-mă.
(înainte de-a-mi mai răspunde, am o constatare de făcut, te rog să nu te superi pe ea aşa, din principiu, ci să încerci să înţelegi problema: mi-ai dat patru replici pînă acum şi în absolut nici una n-am reuşit să depistez vreo idee sau vreun argument. dacă n-ai nimic de zis în afară de “vai, n-ai dreptate”, “oh, ce prostii spui”, “dar nu-i adevărat”, “dar oh, uh, ah”, poate ar trebui să iei pauză o vreme, pînă-ţi vin iar ideile.
v-ule, nici lamentatiile nu-s idei.
ar trebui sa vezi si partea simpla a vietii, ori poate sa mergi la un film. si-ti recomand Shrink… din mai multe puncte de vedere, pe care nu le mentionez, pentru ca nu doresc sa scriu de dragul de a insira simple cuvinte pe care deja le stii, probabil si cu cateva intelesuri in plus fata de mine.
merita sa vezi filmul, ai incredere in mine. fie si doar ca sa-l vezi pe Kevin Spacey cum zice “Nu cumparati cartea!” de vreo 6-7 ori… apoi “Sunt doar prostii si-apoi mori.”
poate asta reuseste sa-ti scoata din cap macar cateva din intelesurile bietului cuvant “elite” pe care tu il scrii de parca ai trai din asta, si eu imi inchipui ca-l poti pronunta cu o grimasa de satisfactie usor incadrabila intr-o patologie deja descrisa.
n-ai făcut ce te-am rugat; ideile nu ţi-au revenit, dar tot ai scris.
‘aidi pa.
Hai ca zi azi a fost PHUN!
subscriu.
nu voi repeta pana dai semne ca ai inteles o amarata de idee. chit ca am revenit de cateva ori incercand sa te tot imprietenesc cu ea.
cuvintele care incep cu auto- sunt si ele incadrabile intr-o patologie (auto-satisfacere, auto-multumire, auto-apreciere… etc). si nu, nu te scot dintr-ale tale… elite. stiu asta, deja!
imi vine sa rad. pe bune!
tu chiar crezi in… elitele astea ale tale?
reincepe phunul? \o/
In padurea cu alune aveau casa trei pitici…
Vine pupaza si spune: simptomatic, idiosincrazia dilematica îsi reverbereaza atenuant ecourile absconse protoarmonice din spatele semitranscendent si disonant al obscurantismului incandescent de sorginte medievala, capsulând filonul crepuscular sincretic si aluziv metempsihotic al transmigratiei alchimice înspre circumvolutiunile interioare ale epocii istorice care tind sa formeze adevarate supape paleontologice înspre propensiunea paradigmelor de orientare paseista.
Pupaza a fost ucisa cu bestialitate de cei trei pitici.
chiar am stat sa ma gandesc si… nu-mi convine nici un rol, voua?
un reprezentant al… elitelor daca poate sa raspunda!
Pupaza a fost fiBANata si a inceput sa cante aiurea prin Somora, unde orice rahat era permis…
am gasit o referinta la elitele astea, care umbla in grup:
http://www.abovetopsecret.com/forum/thread512117/pg1
pare a fi soarta lor.
Topicul era, parca, despre cum ar trebui sa arate o revista de sefe.
Voi despre ce vorbiti aici? Despre o marca de cafea?
10 puncte merg la Kvala!
si eu ma retrag… cerandu-mi scuze!
uraaaa… sa vina gagicile, sa-nceapa dezmatu…
Eu cred că tocmai aşa trebuie să “arate” o revistă precum asta: să conţină materiale ce aprind spiritele şi încurajează dialogul. Normal, ideal ar fi ca aceste discuţii în contradictoriu să se poarte în limita bunului simţ…
Cineva care tine la imaginea sa, cel mai probabil, nu ar mai arunca atatea petarde in zona internautica, mai ales ca asemenea initiative (gen o revista de sf, profitabila) sunt greu de dus la capat si e dificil sa te pronunti asupra momentului ei de aparitie.
Pina la urma, pentru noi, romanii, se potriveste un plan editorial tinut sub tacere pentru ca nu stii niciodata din ce motive nu-ti mai iese cartea de la tipar.
Am divagat un pic ca pina la urma revista/carte, publicul percepe la fel aminarea unui asemenea proiect, mai ales in cazul in care s-a anuntat ca iesirea pe piata este (teoretic) iminenta.
Dar acum depinde de la intreprinzator la intreprinzator
fiecare cu stilul lui.
@kyodnb
imaginea pe internet şi cea reală nu sunt una şi aceeaşi chestie. poţi scrie pe net peste tot sub un pseudonim cunoscut tuturor, fără să se ştie cu adevărat cine eşti. un număr restrâns de persoane de încredere îţi cunosc identitatea, dar numai atât. partea bună e că nu-ţi ia gâtul vreun nebun dacă se întâmplă să nu fie de acord cu părerea ta. partea rea e că poţi să spoieşti cum vrei pe oricine, iar asta numai civilizaţie nu e. dar ăsta e internetul, cu bunele şi relele lui.
hai sa-i banam pe “astia” care nu-s elite ![]()
un link catre o tipa… impaciuitoare:
http://www.youtube.com/watch?v=njPWBTIv9qw&feature=PlayList&p=C73E0C8F785BADCB&playnext=1&playnext_from=PL&index=10
@ Mircea Coman, just comentariu si in concordanta cu realitatea.
Nu ma apuc ca Ben Ami sa-ti arunc cu leguma`n fata
ca pina la urma raspunsul e in regula, dar nu are vreo legatura cu ce am spus eu.
eu, da, pot scrie ce vreau si sub ce nume gasesc de cuviinta, insa cand esti un editor sau un reprezentant de editura, cu nume real, profesiune cunoscuta, situatia se schimba, nu?
tocmai mi-a trimis cineva un videoclip in care cateva animale dresate sunt supuse unor “teste”, nu singeroase, dar totusi crude. Un catzelus este umplut pe bot cu fasii de sunca si punctat pentru fiecare adaugata in plus (si sa vedeti ce-i curge din gura!), un cimpanzeu este inconjurat de 800 de banane fara a avea voie sa atinga vreuna, etc. trist, nu?
pune sefistul roman in locul saracelor animale si da-i pe la nas o coperta, un titlu, o stire despre o aparitie iminenta, si ai sa vezi in ce hal se zbate si ce dezamagire il apuca cand isi da seama ca nu se va materializa prea curind proiectul
@Ben Ami, parca asta suna mai bine,
http://www.youtube.com/watch?v=LdiuO8kPaVU&feature=PlayList&p=389B2DA37A0A442A&playnext=1&playnext_from=PL&index=34
iarta-ma ca incerc sa-ti propun ceva mai… serios ![]()
39 mil de vizite…
uite ce face diva de la Within Temptation cand isi pune mintea cu astia de fac muzi…ca co…merciala
http://www.youtube.com/watch?v=TxvpctgU_s8&feature=fvst
si uite-o performand si in mediul ei
http://www.youtube.com/watch?v=3EloEMyAWXA
Sharon den Adel
http://ro.wikipedia.org/wiki/Sharon_den_Adel
enjoy!
bunicica, da. chiar reusite melodiile. le caut si eu (la magazin, desigur)
dar asta o stii ? http://www.youtube.com/watch?v=JlZmtglcp2o
divina..si trebuie sa-i multumesc, in primul rand, feeriei ca am aflat de existenta ei
cum sa n-o stiu? ![]()
numai ca din 2003 si-a facut propria banda.
http://www.youtube.com/watch?v=UNgOJDL9iyQ&feature=fvst
si ia aminte si aici ![]()
http://www.youtube.com/watch?v=6dW6aNAZGTM
Mai, scoate Slayer album nou si voi schimbatzi intre voi clipuri cu pitzipoance?
Ce treaba are cu SFul si topica articolului?
Cine? Cine? Slayer care a scos coverul asta?..
http://www.youtube.com/watch?v=45HzHJ8MozY&feature=related (rad cu atata poftaaa- asta-i un fel de “razbunarea pitipoancelor metaliste”
)
(n-are nici o treaba deci e cu atat mai amuzant
)
@Ben Ami, dupa Cradle chiar nu ma omor si nu prea ma prinde
@AronBiro, ne culturalizam
ajungem si la SF mai acus
@feeria, cred ca vocalul e rezerva
Kyo, nici mie nu-mi place Cradle, dar Nymphetamine Fix suna chiar bine!
Din comentariile voastre imi este greu sa-mi dau seama cum ar trebui sa arate o revista SF&F… Ca un iPod?
) sau ca un post radio
Vai de mine! iPod?! Asta ar contravine Manifestului!!!
O revista de SF&F ar trebui sa arate asa (in ordinea preferintelor mele…)
http://www.sfsite.com/fsf/
http://www.analogsf.com/
http://ttapress.com/interzone/
http://www.asimovs.com/
@aspoiu
e contravânos.
@kyodnb
şi de ce ar fi petardă?
în cazul în care un om se decide să scoată o revistă, nu e firesc să culeagă mai înainte nişte informaţii de la unii din viitorii cititori? iar dacă până la urmă nu iese, lucru cât se poate de posibil, e vinovat cel care a încercat, pentru că i-a lăsat pe clienţi cu ochii-n soare? dac-o luăm aşa, cine ar fi potrivit să încerce? şi cum ar putea să-şi facă un plan realist pe şestache?
@Aspoiu: cel mult ar putea contraveni. Dar nu despre asta era vorba. Probabil nu am stiut eu sa ma exprim suficient de clar. Imi cer scuze ca nu m-am priceput sa ma fac inteles de tine. Poate ca data viitoare voi reusi
aham, aha… mmm
@Mircea Coman, oricum ai lua-o, eu nu vad o revista dedicata sf-ului rezistand la momentul de fata pe piata romaneasca.
nu mai exista interesul de dinainte de `89. oamenii au alte pasiuni. traim alte vremuri. depinde doar de noi daca ne vom adapta si se va trece hopul asta.
haioasa ideea cu ipodul si, chiar daca nu ne putem abtine sa nu zimbim, ce ne-am face daca asta ar fi solutia cea mai aproape de adevar.
sau, de ce nu, ceva live transmis pe internet. suntem intr-un moment in care oamenilor le place sa-si spuna parerea, sa dialogheze pe teme favorite, sa schimbe impresii, sa auda o recomandare, s.a.m.d. eu vreau sa cred ca lucrurile vor evolua cit de curind si spre acea zona, sub o forma sau alta. ar fi oricum ceva
@Kvala – Uite d-aia unii sint scriitori iar altii se autointituleaza cititori amatori (as in: cei care din cand in cand citesc operele scriitorilor.
Si parca cei din prima categorie sint mai predispusi spre țîfnă…
@Aspoiu: buna remarca aia cu tifna ![]()
@Kyo: poate ca o sa migram revistele spre book-readere
Pentru mine, o revista de SF&F ar trebui sa fie precum (in ordinea preferintelor…)
Fantasy & Science Fiction Magazine
Analog
Interzone
Asimov’s
se vorbeşte mult şi de destulă vreme, atât la noi cât şi prin alte ţări, despre o aşa zisă moarte a SF-ului. există o anumită teamă cum că revistele de gen ar urma să sucombe cu toatele, că a scoate o revistă de gen e o treabă cvasiinutilă, că nu va rezista, şamd, şamd. între timp, apar nume noi de scriitori care ajung la succes, vechile reviste anglofone găsesc mereu căi să reziste, în unele ţări reapar vechi reviste legendare care polarizează fandomul, (mă refer de pildă la ce s-a petrecut în Ungaria), se întâmplă tot felul de lucruri vii. eu nu cred în prohodirea asta a SF-ului. cred ca SF-ul îşi schimbă faţa, aşa cum a făcut-o de-a lungul anilor, evoluând. am văzut cu ochii mei cum s-a schimbat SF-ul anilor ‘70 în deceniul următor, apoi am văzut cum s-a schimbat în anii ‘90, apoi am văzut ce s-a întamplat până acum în aceşti ani 2000. SF-ul evoluează încă. se schimbă, se adaptează la vremuri. o revistă n-ar face decât să reflecte toate schimbările astea. şi nu cred că ar trebui să ne grăbim s-o plângem, înainte ca măcar să se nască. hai s-o încurajăm. e tare necesară.
Aboneaza-te la RSS-ul de comentarii al acestui articol. TrackBack URL