Tu si Nautilus: de 16 ani impreuna.
RSS
Revista online de literatura SF si Fantasy

Cautare

Newsletter

Foileton

Amendamentul Dawson: Foileton Amendamentul Dawson 11 (Incheiere)
Amendamentul Dawson 10
Amendamentul Dawson 9
Amendamentul Dawson 8
Amendamentul Dawson 7
Amendamentul Dawson 6

Anunturi

WikiSF

Etica scrisului (I)


Scris de Horia Nicola Ursu
publicat in Februarie 2010, in Outsider

Învăţăturile unui editor către pupilul său, aspirant la gloria literară

De cîtva timp încoace, mediul virtual cu aplecare spre fantasy şi SF a fost teatrul unor polemici cu accente adesea violente (din punct de vedere verbal, desigur). Discuţiile au avut ca punct de pornire reacţiile critice la adresa unor antologii cu proze ale scriitorilor români de gen apărute recent: antologia Alte ţărmuri editată de SRSFF şi cea de-a doua antologie AtelierKult, Dansînd pe Marte şi alte povestiri, editată de Michael Haulică şi apărută la Millennium Press. Recenziile şi impresiile de lectură publicate pe blogul CititorSF sau pe site-ul SRSFF i-au nemulţumit pe unii dintre autori, care s-au simţit vexaţi de aprecierile cititorilor la adresa textelor publicate de ei, ba chiar au interpretat anumite aserţiuni critice drept atacuri la persoană. Pentru a completa tabloul gîlcevii, SRSFF a retras de pe site una dintre recenziile cu cîntec, la cererea unuia dintre membrii săi (se cuvine să menţionăm că recenzia nu aparţinea unui membru SRSFF). O rezumare pertinentă a situaţiei poate fi găsită în articolul lui Michael Haulică din Observator Cultural Nr.508 din 14 ianuarie 2010 (textul poate fi citit integral aici).

E oare normal să se întîmple aşa? Să nu existe oare o etică a scrisului, o serie de reguli de conduită pentru a accede la publicare şi pentru a îţi păstra şansa de a plasa şi alte texte ulterior, care să fie de urmat de către cel care aspiră la gloria literară? Categoric, deşi acestea nu sînt scrise şi nici nu pot fi impuse cu forţa, există. Majoritatea lor ţin de bunul-simţ şi diplomaţia celui care scrie în vederea publicării.

Aşadar, aţi scris un text literar. E genial, e fabulos, e mai bun decît orice s-a publicat vreodată la noi şi ardeţi de nerăbdare să-l vedeţi tipărit, să ridicaţi nivelul cultural al maselor largi de cititori care habar nu au cîtă nevoie au să citească acest text. Totuşi, nici un editor nu v-a solicitat să scrieţi acest text, aşadar trebuie să faceţi primul pas către publicare. Care va fi acesta?

În primul rînd, recitiţi cu atenţie textul şi încercaţi să vă puneţi în pielea unui potenţial editor. Ce anume îi prisoseşte textului? Ce anume îi lipseşte? Orice text este perfectibil. Depinde doar de cititor să-i găsească punctele slabe şi, credeţi-mă, e de preferat ca voi, autorii, să fiţi cei care le veţi găsi cei dintîi. Fiţi nemiloşi, tăiaţi fără pic de milă tot ceea ce pare în plus la prima, a doua sau a treia relectură a propriului text. Less is more, întotdeauna, cînd vine vorba de un text literar.

Să presupunem că aţi citit, răscitit, editat şi tăiat sau adăugat tot ceea ce era de prisos sau lipsă. Cum trebuie să pregătiţi manuscrisul pentru a-l oferi spre lectură unui potenţial editor? În primul rînd, corectaţi-l cu acribia unui profesor dat naibii. Ortografia şi sintaxa, alături de stăpînirea perfectă a limbii în care scrieţi, sînt condiţii sine qua non ale unei receptări adecvate a ceea ce aţi vrut să spuneţi lumii. Nu vă bazaţi pe faptul că înainte de-a pleca la tipar textul va fi corectat în editură. Majoritatea covîrşitoare a editorilor vor respinge fără să clipească un text cu greşeli gramaticale, oricît ar fi de genial din punct de vedere ideatic, oricît de frumoase ar fi imaginile pe care le conjură.

Cum alegeţi editorul căruia vreţi să vă adresaţi? În primul rînd, trebuie să aveţi o cît de vagă idee despre viitorii cititori. Sînt tineri, sînt bătrîni, sînt femei sau bărbaţi, sînt gay sau straight etc. Ce gen de cărţi citesc cei pe care îi consideraţi drept public ţintă? Care sînt editurile (sau publicaţiile) care se adresează acelui public? Scrieţi F&SF? Nu vă adresaţi unei reviste sau unei edituri care publică reţete de bucătărie. Scrieţi literatură pentru copii? Nu aveţi ce căuta cu manuscrisul în redacţia unei reviste pentru adulţi. Dimpotrivă, folosiţi un limbaj frust şi buruienos? Nu aveţi motive să vă trimiteţi textul unei edituri care publică în mod deosebit cărţi pentru publicul young adult. You get the picture.

OK… Aţi identificat editura / revista ideală. De fapt, ar fi de preferat să nu alegeţi doar o singură editură (sau revistă), ci să vă alcătuiţi o listă de preferinţe. Se prea poate ca prima voastră opţiune să nu aibă loc în sumar sau în planul editorial. Se prea poate să nu fiţi pe placul celui căruia v-aţi adresat prima oară. Nu disperaţi! Frank Herbert a primit treizeci de refuzuri din partea celor cărora le propusese Dune, pînă să îşi găsească editorul.

Dacă aţi scris un roman, nu trimiteţi ditamai cărămida. Nici un editor nu va sta să o citească pînă la capăt pentru a se lămuri dacă mai vrea sau nu să aibă de-a face cu voi. Trimiteţi un sinopsis de cel mult 3000 semne, o prezentare a activităţii dumneavoastră literare şi datele de contact, şi cel mult 3 capitole (maximum 30 pagini standard). E de-ajuns pentru ca lectorul să fie sau nu de-acord cu pretenţia voastră de genialitate. În caz afirmativ, fiţi liniştiţi, o să vă sune deîndată ce va lăsa din mînă fragmentul de manuscris.

Editurile au în general anumite pretenţii despre modul în care preferă să primească manuscrisele nesolicitate. Dacă acestea nu sînt făcute publice, încercaţi să aflaţi care sînt ele. Sau, dacă vă sfiiţi să inoportunaţi editorul cu asemenea chestiuni triviale, trimiteţi manuscrisul în forma cea mai simplă cu putinţă, printat la două rînduri, cu caractere îndeajuns de mari pentru a fi citibile, fără înflorituri inutile.

Nu trimiteţi sub nici un pretext, în nici o situaţie, acelaşi text spre publicare la mai multe edituri / publicaţii, simultan. Aşteptaţi să fiţi mai întîi refuzat de către un editor înainte de a-l supune atenţiei altuia, următorul din lista de preferinţe. Ştiu, aşteptarea e grea, dar e absurd să vă închipuiţi că un text nesolicitat va sări din imprimanta voastră direct în tipografie. Unele edituri/reviste specifică timpul de aşteptare pînă la primirea unui răspuns. Altele – cele mai multe de la noi – nu. În cazul celor din urmă, luaţi în considerare producţia editorială a editurii, estimaţi numărul de manuscrise nesolicitate cu care ar trebui să se confrunte editorul în cauză şi aproximaţi un interval de bun-simţ – minimum o lună – după care vă puteţi considera îndreptăţit să vă adresaţi altcuiva.

Se vorbeşte tot mai des în cercurile pasionaţilor de F&SF de la noi despre oportunitatea unor cursuri de creative writing. Sînt păreri pro şi contra, s-au spus lucruri pertinente, dar s-a şi aberat îndeajuns de mult. Dincolo de utilitatea unor astfel de cursuri, ele vor trebui însă să conţină, ca o coda imperios necesară, o componentă referitoare la etica actului de-a publica. Cursanţii vor trebui să înveţe ce anume „se face” şi ce „nu se face” din momentul în care îţi asumi răspunderea supunerii unui text spre publicare. Rîndurile de mai sus s-au vrut un mic ghid pregătitor – deloc exhaustiv, atenţie! – pentru cei care sînt hotărîţi să îşi asume această responsabilitate. Cu un alt prilej am să vă spun şi ceea ce cred eu că trebuie să ştiţi pentru a face faţă cu succes provocărilor ce vă vor sta înainte din momentul în care textul vostru va vedea lumina tiparului.

 

 


Articol publicat in 02 Feb, 2010 si semnat Horia Nicola Ursu

Aspoiu
Februarie 2, 2010 @ 5:14 pm

… si mai ales nu va asteptati sa fiti platit, sau daca vreti sa fiti platit (chiar si numai cu banii de tigari pe o saptamanina) atunci nu va asteptati sa fiti publicat.
Exista si cazul exceptional cind aveti un contract in care se spune ca veti fi platit precum si alte chestii. Nu va asteptati sa fie respectat.

Jen
Februarie 2, 2010 @ 5:34 pm

dupa ce sunteti publicati, mentionati intr-o nota daca doriti sa fiti cititi/recenzati doar de critici literari. incercati sa includeti cat mai multe detalii (numele celor acceptati, revistele la care scriu, activitatea pe care trebuie s-o aiba la activ ca sa va poata recenza, obligativitatea sau nu a prezentei pe wikipedia). asa, sa nu ne mai obosim noi, muritorii de rand, cand nu e cazul.

A. Buzdugan
Februarie 2, 2010 @ 9:47 pm

1. Frank Herbert a primit aproape 20 de refuzuri, dar nu intr-o succesiune stoica. Varianta noua este tip “application”, se trimite manuscrisul/fragmentul de manuscris unui pachet/snop de edituri.
Acest exemplu insa, autorul de exceptie refuzat de aproape douazeci de ori, spune multe si despre edituri!

2. Sunt si texte in care cuvintele se potrivesc perfect. Au existat si vor exista stilisti desavarsiti, straini si romani deopotriva.

3. Avem si noi Henri Charierrii nostri! Cartile “vedetelor” sunt corectate (a se citi rescrise) de redactori. (Cu diferenta ca povestea lui Charierre ramane interesanta!)

@Jen – Eu cred ca aici e o chestiune delicata, legata chiar de ce spunea Aspoiu mai sus!… Intr-un fel reactia lor (gen “Mai taca-ti fleanca aia, doar am vopsit moaca gardul!”) e una fireasca, neprofesionista (la modul propriu), dar profund umana!

Bear
Februarie 2, 2010 @ 10:21 pm

hai ca incepe bine :)

Arbait
Februarie 3, 2010 @ 12:09 am

Tare-i editoru’
Ignobil scriitoru’
Care scriitor, minor si/sau orfan e distrus fara tutela binevoitoare a editorului.
Basca ca (sic) scrie fara ca un Editor sa ii ceara asta, nu stapineste perfect limba in care comite, trimite spre lecturare ditamai caramida. Pardon, caramizile, caci miselul deranjeaza mai multi Editori odata…
Seamana nitel cu bancul acela cu tipul care se culca pentru prima data cu o tipa. Aceasta, vocala rau, ii tot da sfaturi; mai la stinga, acuma tare, la dreapta, etc, etc. Barbatul, la un moment dat, nu mai suporta si ii zice: Cucoana, daca stii asa bine de ce nu te **** singura.
Cam asa si cu relatia intre editor si scriitor. Daca nu e dragoste sincera, degeaba!

Jen
Februarie 3, 2010 @ 12:38 pm

@A. Buzdugan: De acord. Si la fel de umani sunt nervii mei, ai lui Aspoiu sau ai oricui a fost numit neica nimeni de cate vreun autor/editor/traducator care s-a simtit jignit…

A. Buzdugan
Februarie 3, 2010 @ 2:34 pm

@Arbait – Normal ca-i dragoste la mijloc! :) Multe edituri nici nu se uita pe manuscrisele nesolicitate si, ce e mai trist, nici nu se obosesc sa mentioneze acest lucru!

Sunt edituri care baga banii pentru promovare/distributie doar in cativa scriitori-parteneri agreati.
Imi aduc aminte de un caz in care o editura a dat la retopit sute de exemplare dupa ce nu facuse niciun efort in a le desface, autorul n-a mai putut sa onoreze nici comenzile stranse de el… Sau un altul in care o editura mare de la noi a sarit peste lansarea cartii unei tinere autoare (fusesera niscaiva probleme tehnice) ca sa nu intarzie lansarea “operei” unuia dintre consacratii editurii… Mai bine, mai rau, zeama gainii batrane se vinde!… Morcovul tanar e riscant! :)

In curvasaraia asta, agentii literari – semn al unei minime civilizatii – sunt de prisos (la noi in tara ei se joaca doar cu drepturile de autor ale strainilor). La noi, autorul trebuie sa scrie cartea, sa caute sa incheie (mereu in pierdere) un contract cu o editura, sa-si promoveze si el volumul cum se pricepe si, daca se poate, sa ajute si la vanzarea unei parti din tiraj…

@Jen – …de unde si atitudinea neprofesionista fata de cititor, considerat in mod aprioric un critic neavizat. Banuiesc ca un agent literar (care-i apara si-si apara in fapt interesele) i-ar tempera reactiile!
…Iar acest agent nu va aparea prea curand!… In mare lor majoritate, editorilor le este mult mai comod sa publice o traducere bunisoara decat sa caute si sa promoveze o carte foarte buna de provenienta autohtona!

Aspoiu
Februarie 3, 2010 @ 4:09 pm

@Buzduganu’
“curvasaraia asta” – bine zis!
“este mult mai comod sa publice o traducere bunisoara decat sa caute si sa promoveze o carte foarte buna de provenienta autohtona!” – oare exista cartea asta foarte buna?

Eddie
Februarie 3, 2010 @ 5:09 pm

@Aspoiu: buna intrebare. E un cerc vicios aici: nu sta nimeni sa scrie cartea aia foarte buna, pentru ca efortul respectiv nu va fi rasplatit suficient, pentru ca nu exista piata, pentru ca nu exista carti foarte bune care sa formeze piata… :)

A. Buzdugan
Februarie 3, 2010 @ 6:46 pm

@Aspoiu – Carti foarte bune exista. Depinde cand reusesc sa-i trezeasca din amorteala si pe cei din edituri. Publicarea e o cursa de fond pentru cei rezistenti, ambitiosi si, nu in ultimul rand, norocosi. Cartea de debut a unui scriitor aflat “pe val” acum, s-a plimbat 5-6 ani intre edituri.

@Eddie – Exact! Motivatie – Emulatie – Calitate – Motivatie.
Pentru cei care doresc sa evite acest cerc vicios, tot editurile sunt cele care “le intind o mana” !…
http://www.edituradacia.ro/

Bear
Februarie 3, 2010 @ 7:38 pm

Feriti-va ca de tamiie de ceea ce inseamna astazi editura Dacia. E pacat ca un brand vechi de 40 de ani a ajuns azi sa-si plateasca salariile amarite din vanity publishing…

Aspoiu
Februarie 3, 2010 @ 7:40 pm

Ce inseamna vanity publishing?

rreugen
Februarie 3, 2010 @ 8:21 pm

Vanity publishing? Cand i se cer bani scriitorului ca sa isi publice cartea. Sau cand si-o publica el cu manuta lui. Adica nu practici scrisul ca meserie (caz in care banii vin SPRE scriitor) si e o chestie de emotie personala (pentru care dai tu banul).

Aspoiu
Februarie 3, 2010 @ 8:43 pm

Aha!
O chestie pe care autorul artikelului de fata nu o va face neam de neam in veacul vecilor. In calitate de editor adica.
Sintem plini de fabule.

Balin Feri
Februarie 3, 2010 @ 9:13 pm

Cărţi geniale, scrise în româneşte, de români, există. Sunt convins de asta. La fel de convins sunt de altfel şi de faptul că multe dintre scrierile geniale sfârşesc la coşul de gunoi al unui editor care nu stă să aleagă din 2000 de aberaţii cartea genială ci preferă să se mulţumească cu o carte mediocră tradusă mediocru.
Întrebare: ( eu chiar nu am habar) există în România măcar o editură care să plătească salar unui lector? Nu cred, dar cine ştie?!
Există în România editor care să fie dispus şi să aibe suficient timp cât să citească manuscrisele primite la redacţie? ( Nu vorbesc de editorii revistelor, calea publicării unor povestiri este unicul drum posibil pentru începători, din câte ştiu)
Există editor care nu citeşte o capodoperă deja publicată în cele două-trei ore libere ci preferă să citească manuscrisele unor necunoscuţi?

După ce răspundeti la întrebările astea, poate vă răspundţi şi la întrebarea asta: De ce nu există cărţi geniale scrise în româneşte?
Răspunsul meu este: pentru că sunt publicaţi cei deja cunoscuţi, chiar daca se ştie despre ei că scriu acceptabil, binişor sau chiar bine, dar nu genial. Cei care ar fi capabili să scrie genial au nevoie şi de mult noroc pe lângă genialitate.

A. Buzdugan
Februarie 3, 2010 @ 9:34 pm

A! Mai e si strutocamila! Publicarea in coparticipare financiara (acoperirea a 20-50% din costuri).

A. Buzdugan
Februarie 3, 2010 @ 9:47 pm

@Aspoiu – Cred ca am inteles aluzia. Nu e blamabil, o editura nu promoveaza musai arta, o editura este in primul rand o afacere si daca vine banu’, de ce nu!… Chiar si editurile mari, nu publica debutanti de regula, dar publica complexele si atractivele scrieri ale unor politicieni damboviteni.

Aspoiu
Februarie 3, 2010 @ 9:57 pm

E blamabil nu pentru ca o practica, ci pentru ca le tine lectii si predici altora pe tema asta.

michael
Februarie 3, 2010 @ 11:27 pm

Feri:
“Întrebare: ( eu chiar nu am habar) există în România măcar o editură care să plătească salar unui lector? Nu cred, dar cine ştie?!”
De ce nu crezi? Cunosti cum merg lucrurile in edituri? Adica stii-stii, nu iti imaginezi cum e… Cunosti oameni care sint angajati la edituri si ti-au spus ca in afara de femeia de servicu nu mai e nimeni angajat pe-acolo?

“Există în România editor care să fie dispus şi să aibe suficient timp cât să citească manuscrisele primite la redacţie?”
Tu crezi ca editorul publica fara sa stie ce publica? Nici el nici nimeni? Alege cu ochii inchisi un titlu dintr-o lista, plateste drepturi de autor, traduceri etc. si publica volum dupa volum in stilul asta? Sau cum gindesti tu ca se desfasoara activitatea intr-o editura?

“Există editor care nu citeşte o capodoperă deja publicată în cele două-trei ore libere ci preferă să citească manuscrisele unor necunoscuţi?”
Toti scriitorii au fost cindva debutanti. Tuturor le-a citit cineva prima carte si a hotarit sa le-o publice. Horia a debutat-o pe Ona Frantz, eu am publicat prima carte a lui Marian Coman, Roxana Binceanu (si ar mai fi citiva si sper sa mai fie), cineva de la Nemira a publicat prima carte a lui Sebastian A. Corn, cineva de la Bastion a publicat-o pe-a lui Marian Truta sitot asa… Deci si la aceasta intrebare raspunsul e DA.
Uite ca am raspuns la toate astea si tot nu stiu “De ce nu există cărţi geniale scrise în româneşte”. Si chair daca ar fi. Are vreo importanta ca eu consider cartea lui X geniala? Poate ca pentru Y pare mediocra… Important este sa fie publicata. Si-apoi, ce s-o alege de ea… Doamne-ajuta. Sa vedem citi o cumpara.

Aspoiu
Februarie 4, 2010 @ 1:03 am

Doctrina bazata pe impresii. Pfff!

Arllonius
Februarie 4, 2010 @ 7:20 am

@Aspoiu: poate ca este vorba despre anvergura si calitate. Daca fumeaza un joint, o data pe luna, nu poate fi comparat cu cineva care trage un pachet de mahoarca pe zi. Sau nu poate fi judecat cu aceeasi masura. In plus, nu exista “modele” pure in stare libera in natura :D

Balin Feri
Februarie 4, 2010 @ 8:03 am

Dragă Mike, tu mă întrebi dacă ştiu, deşi am scris clar că nu am habar? Am spus ce cred, iar din câte am înţeles nici în română nu sunt sinonime crezutul şi ştiutul.
O editură poate avea printre angajaţi, normal, pe lângă femeia care face curăţenie, şi editori, redactori, cu siguranţă are şi un director, doi, trei, probabil şi o secretară, un responsabil de imagine, etc. Dacă mai există şi alţii în afară de femeia care da cu mătura asta înseamnă obligatoriu şi că există şi lectori?
Oricum, eu mă aşteptam la un răspuns clar din partea unui om din interior precum eşti tu Mike, nu unul evaziv. Dacă ştiam atunci nu eram nevoit să cred ceva, atunci când nu ştiu tot ce pot face este să emit o opinie pe baza acelor date care îmi stau la dispoziţie…Iar cel care ştie, frumos ar fi să răspundă cu ” Da dom’le, uite, de exemplu Nemira are 25 de oameni angajaţi ca lectori”, nu de alta dar teoria chibritului nu mă lămureşte în privinţa celor întrebate. Nu e nici o problemă dacă existenţa sau inexistenţa lectorilor este un secret din bucătăria internă a unei edituri, dar în acest caz nu văd sensul formulări unui răspuns decât în cazul în care scopul nu este acela de a-l lămuri cu ceva pe cel care întreabă, ci acela de a-l pune la punct.
Dar să mergem mai departe…
Am zis eu cumva că editorul nu ştie ce publică? Am întrebat dacă există editor dispus să citească toate manuscrisele primite iar tu îmi zici că editorul ştie ce publică…Ce sa înţeleg? Că publică tot ce primeşte şi în concluzie e firesc să fi citit tot? Ori este şi aici un fel de dialog al surzilor, eu întreb “cât e ceasul?” şi tu îmi răspunzi ” Tu eşti chior, nu vezi că-i verde!”

Horia a debutat-o pe Ona Frantz. Bravo lui si bravo ei! Dar asta dovedeşte doar că Horia a citit textele Onei, nu dovedeşte şi că a citit tot ce a mai primit. Tu i-ai debutat pe Marian Coman, Roxana Brânceanu, etc. Bravo Mike! Bravo Marian, Bravo Roxana! Bravo şi etc! Dar în loc să-mi răspunzi simplu la întrebare cu un da sau cu un nu, ai preferat să particuarizezi, să-mi explici ceea ce e evident. Normal că i-ai citit pe cei pe care i-ai publicat. Dar cu siguranţă mai există şi câţiva pe care nu i-ai debutat deşi ţi-au trimis texte. I-ai citit pe toţi şi nu erau publicabili? Zi-mi un simplu da şi eu nu-ţi contest spusele…
Oricum, întrebările mele nu erau nici răutăcioase şi nici răuvoitoare, vroiam doar să ştiu ceva. Văd însă că pe la noi până şi întrebările irită. Aşa că mai bine tac.

[...] deştept ce sînt să vă anunţ că a apărut Nautilus nr.25, în care subsemnatul îşi începe serialul de învăţături către scriitorii aspiranţi de care parcă am pomenit acum cîteva zile pe blog. Check it, discuţia e în [...]

[...] mai ales în ceea ce priveşte fandomul SF, încercând să găsesc articole în genul a ceea ce a scris Horia Ursu pe Nautilus. Uitându-mă însă pe discuţia “în toi”, observ că axa conversaţiei se învârte [...]

[...] mai ales în ceea ce priveşte fandomul SF, încercând să găsesc articole în genul a ceea ce a scris Horia Ursu pe Nautilus. Uitându-mă însă pe discuţia “în toi”, observ că axa conversaţiei se învârte [...]

A. Buzdugan
Februarie 4, 2010 @ 5:47 pm

:)

A. Buzdugan
Februarie 5, 2010 @ 10:06 am

@Etica scrisului (nu scandaluri) | Latest News India | Education News | Technology News | Entertainment News | Business News | Sports News – :)

“axa conversatiei se invarte” !!!

Robert
Februarie 5, 2010 @ 11:17 am

@A.Buzdugan: Dap, ma fac vinovat de expresie :D Am observat-o abia dupa ce am postat. OMGNOOOO IT GOT ON THE INTERNET! Too late.

Bear
Februarie 6, 2010 @ 8:17 pm

@feri: pot sa-ti spun cum se intimpla la editura noastra, dar nu-i cazul sa-ti sara tandara. la MP nu exista lectori platiti care sa faca numai asta (nu de alta, dar ar cam lua banii pe degeaba; in ciuda aparentelor, nu ploua cu scriitori), sarcina (nu totdeauna placuta) a lecturii manuscriselor ne-o impartim intre noi. nu incurajam trimiterea de manuscrise nesolicitate, dar nici nu le refuzam din capul locului (motivatia fiind faptul ca avem un plan editorial finit si fonduri si mai finite). nu vom citi insa pina la capat o lucrare care denota necunoasterea temeinica a limbii, de pilda. sau una care nu se potriveste cu viziunea noastra de ansamblu asupra a ceea ce vrem sa publicam.
@aspoiu: cu dacia e o poveste mai veche si daca ii avertizez pe altii sa nu se-apropie de editura in cauza e nu dintr-un complex de superioritate, ci fiindca stiu cu cine ar avea de-a face. take it as public service. free advice. vanity publishing-ul e doar cel din urma pacat al daciei si unul dintre cele venale, nu unul capital… altminteri, vanity publishing-ul sau shared expenses n-au nimic blamabil, mai ales intr-o economie ca a noastra.

Ben Ami
Februarie 7, 2010 @ 11:46 am

discutia despre “lectori” (atunci era despre cei care isi dau cu parerea la… verosimilitatea stiintifica – ca sa-i zic cumva, cat mai aproape de adevar) am facut-o demult, cu un jmecher-mare-calfe-si-zidare… care avea o editura ce producea bani cu lopata, la vremea aceea. omul ispasise o facultate de medicina, parca, da’ o luase’ntr-alta parte mai apoi, si mult bine a facut unor autori romani de SF – din cate imi amintesc, chit ca nu mentionez nume pentru ca nu vreau sa le stalcesc.
deci, omul, seful, inteligentul medic lansat in afacaerea asta ERA OK, angajase insa un om nepotrivit in acea functie (dupa parerea mea!) si cand am incercat sa-i explic de ce un absolvent de filologie NU POATE SUPERVIZA texte SCIENCE FICTION… a disparut de pe atelierkult.
pierderea lui…
asa ca, Feri, ai dat cu batzul in musuroi. :)
nu prea-s suportate discutiile de genul asta. doar unii detin adevarul suprem. pentru ca asa si l-au batut ei in cuie, nu prentru ca ar fi rau intentionati, si pentru ca ASA STIU ei ca functioneaza lumea in anul 2010.

te citesc in continuare, candoarea cu care pui problemele ii invata si pe altii cum sa procedeze, la o adica.
si uite asa generalizam schizofrenia, pentru ca una o sa gandim si alta o sa scriem. :)

Bear
Februarie 7, 2010 @ 12:28 pm

faci ce faci, benule, si ajungi sa te rafuiesti cu saracu’ pitea… un text literar poate fi evaluat de orice fel de cititor cu gusturi de lectura formate. corectitudinea stiintei dintr-un text sf e pur si simplu un detaliu. chiar unul nesemnificativ in discutia in speta.

Balin Feri
Februarie 8, 2010 @ 1:02 pm

Dragă Ben, eu nu ştiu toate dedesupturile astea, sincer sa fiu nici nu mă interesează. Ce ştiu este că nu sunt niciodată rău intenţionat şi că nici un comentariu al meu nu vizează discreditarea cuiva. Cu atât mai puţin a unor oameni precum Pîtea, pentru care am tot respectul. Nu ştiu ce vroiai tu să scoţi la iveală prin comentariul tău :) , dar pe mine m-ai determinat să am doar un respect şi mai mare pentru Pîtea.
Dacă am dat cu băţul în musuroi…îmi pare rău. Intenţia nu asta era. Ştiu, ignoranţa nu-mi scuză lipsa de tact…

Aspoiu
Februarie 8, 2010 @ 3:49 pm

Ăăăă…!? Fara ghilimele? Sper ca au fost uitate si ca nu e pe bune.

rreugen
Februarie 8, 2010 @ 6:33 pm

Hmm, nu cred. Si la noi in oras avem amenajate cateva musuroaie unde mai dau oamenii cu batul. Cred ca e un fel de tai-chi autohton.

De asemenea, la noi in oras oamenii mai dau cu piatra in musuroi, si (o data) cu tir-ul.

Aspoiu
Februarie 8, 2010 @ 6:57 pm

Apropo de alta discutie, limba romana nu o sa dispara din pricina englezei… :(

rreugen
Februarie 8, 2010 @ 8:16 pm

Bine problema are mai multe fatete. Americanii, daca mergem pe POV-ul lor, vor pierde enorm practic datorita capodoperrelor ce nu vor mai putea fi descifrate like ever-ever. Pe de alta parte, inteleg si respect si punctul tau de vedere, tu vrei sa spui (aici te ajut putin pentru ca de fapt nici tu nu stii ce vrei sa spui, dar simt – eu simt oamenii, sa stii, ca un caine, sau un tigru, sau chiar un puricel care are niste simturi formidabile sa stii, plus saritura! – zic, pentru ca simt ca ai intentii bune o sa pun eu niste vorbe in gura ta, ca sa facem lucrurile clare si pentru tine, si imi dai si tu o bere cand ne vedem, ca sincer sa fiu pentru scris nu ma plateste nimeni):

cum ca, vezi tu, limba romana o sa dispara din cauza vorbitorilor, nu a ne-vorbitorilor, imi place asa, in principiu, ca joc de idee. Totusi, vorbitorii au avantajul de a putea citi capodoperele, deci deja intram in alta dinamica. Dar se poate discuta cu tine, tinerii ar trebui SA ASCULTE CEEA CE ZCII.

Aspoiu
Februarie 8, 2010 @ 8:43 pm

@Rreugen
Sint ‘complect’(hint!)’confuzat’. Comentariul tau e pentru mine?
Nu de alta dar prea ma pricep la ‘dedesupturile’ (directa!) comunicarii… :|

rreugen
Februarie 8, 2010 @ 9:04 pm

numai PENTRU tine PENTRU ca sper sa INTELEgi CEVA

Aspoiu
Februarie 8, 2010 @ 9:25 pm

Mmmm…Ăăăă…Ăămm… bine.

A. Buzdugan
Februarie 8, 2010 @ 9:34 pm

Aspoiu e hipnotizat! :) Prima data cand ii spune cineva de sus “aici te ajut putin pentru ca de fapt nici tu nu stii ce vrei sa spui (…)” si nu riposteaza!

Baga bre si categoria premiul pentru cel mai bun comentariu!

rreugen
Februarie 8, 2010 @ 9:48 pm

Ba a ripostat exact la ce era cazul :D

A. Buzdugan
Februarie 9, 2010 @ 10:05 am

Daca va referiti la acea discutie sterila, iscata de-o ineptie, disparitia limbii romane in 50 de ani, nu cred ca motiveaza insulta!

rreugen
Februarie 9, 2010 @ 1:47 pm

@A. Buzdugan

Nu sunt sigur care e insulta, nici nu am vrut sa te jignesc cumva – eu faceam niste glume si daca te-am atacat cumva personal, cele mai sincere scuze si crede-ma, nu e intentionat.

A. Buzdugan
Februarie 9, 2010 @ 2:02 pm

Din partea mea nicio problema! Ma refeream la “aici te ajut putin pentru ca de fapt nici tu nu stii ce vrei sa spui (…)” . Daca-i gluma , inseamna ca Aspoiu o va intelege! :)

Aspoiu
Februarie 9, 2010 @ 4:58 pm

@Buzdugan
E o gluma din pacate devenita “interna”, pentru ca ce-i care ar trebui sa se simta ori nu o fac, ori se supara.
Este despre discutia aia mai veche in care unii dintre distinsii maestri ai literaturii SF locale spuneau ca nu e necesar sa stii limba romana la perfectie, si mai important, sa se vada asta in ce scrii, inclusiv din punct de vedere gramatical. De fapt cred ca si mai important este sa nu se vada ca nu o stii.
Pentru mine este imposibil sa cred ca o persoana poate scrie bine si frumos daca nu stapineste limba. Degeaba ideea e buna daca executia e slaba. Si nu o poti considera decit slaba atunci cind “tinpurile” sint balarite, cind “pluralele” suna ca dracu’, cind din cauza ordinii cuvintelor fraza se transforma in banc sec, cind sensurile cuvintelor sint deturnare dupa ureche… Cind se intampla chestiile astea, toate ideile, imaginile, “suptilitatile” stilistice se duc la vale.

Aspoiu
Februarie 9, 2010 @ 5:31 pm

… si de aici ajungem la treba cu limba romana care dispare. Se tot pedaleaza pe opinia ca traducerile si cititul in limbi straine (mai ales engleza) distrug literatura romana (in speta SF-ul). E curios pentru mine cum scriitorii cu cele mai mari carente lingvistice, stilistice, literare sint cei mai aprigi sustinatori ai acestei teorii (in parenteza fie spus sint si cei care se supara cel mai tare cind sint criticati). Normal ca si englezii au dudele lor, si inca in procentaj destul de mare, insa daca 10% din sutele de volume ce se publica anual sint bune, tot nu cred ca apuci sa le citesti pe toate. Insa faceti voi socoteala la 10% din 10-15 povestiri si 2-3 romane si vedeti ce iese. Hai 20%. Ooops! Am uitat ca la noi orice chestie in forma scrisa este geniala.
Sa presupunem ca un om oarecare se ambitioneaza si din spirit patriotic citeste tot ce s-a publicat in SF-ul romanesc in decurs de un an. Credeti ca se va multumi cu 2 povetiri pasabile si una buna din 15? Sau cu citeva fragmente de roman cu ceva energie in ele? Eu unul nu cred. Si mai cred ca nu va uita usor acele greseli de gramatica sau lingvistica, sau acele povestiri care nu povestesc nimic, sau acele gauri de logica elementara, sau acele ‘idei’ tratate mult mai slab decit multe alte lucrari devenite clasice, sau incarcatura de vorbe inutile, sau spumele facute de autori autunci cind a spus ca nu a inteles sau ca nu i-a placut ceva…
Dar autorii romani o sa aiba tot timpul la dispozitie “scriu pentru mine si pentru cine ma intelege”, “ce ai publicat tu ca sa comentezi ce am scris io?!” sau “nu mai vreau sa public pentru ca m-ati jignit”. (Pauza de varsat o lacrima).
Si mai e si aia cu “decit codas la oras, mai bine fruntas la mine in sat”, numai ca satul asta devine global incet si sigur. Desigur, asta spune multe despre ambitia din genele poporului roman (in ultimii ani se ajunsese la “cel mai tare din parcare”, deh, cercul se stringe).
Pina una-alta, citim traduceri si in limbi straine pentru ca in romana nu prea avem ce citi.

Eddie
Februarie 9, 2010 @ 5:56 pm

Evil Aspoiu strikes again.

voicunike
Februarie 9, 2010 @ 6:02 pm

Cu amaraciune pentru situatie constat ca aici ai lovit exact in centrul tintei “Pina una-alta, citim traduceri si in limbi straine pentru ca in romana nu prea avem ce citi.” incheiat citatul care pune degetul pe rana.Constat ca pina si cartile sf romanesti care au aparut pe vremea raposatului se gasesc greu sau au preturi care te pun in cap,iar cititorul renunta si se apuca sa invete engleza pentru ca sunt mai ieftine cartile englezilor.Cit despre edituri ce dracu sa mai zic cind avem exemplu o editura care si-a batut joc cu nesimtire si nepasare de cititori, iar la seriile anglofone ni se usuca ochii in soare asteptindu-le.Scriitorii romani de abia mai scriu daramite sa-si publice iar editorii fug ca dracu de tamiie cind aud de autorii romani.
Asa ca avem tabloul complet si cred ca ceeace meritam daca nu facem ceva sa iesim din starea asta de amorteala si blazare.

Bear
Februarie 9, 2010 @ 7:24 pm

cred ca si autorii romani fug ca dracu de tamiie din calea editurilor. nu de alta, dar daca ar fi atit de multi talentati (sau care macar se cred ca atare) in tara asta, slushpile-ul de la singura editura care le acorda atentie ar trebui sa aiba barem juma’ de metru inaltime, nu 3 centimetri…

Eddie
Februarie 9, 2010 @ 7:51 pm

Ursule, e un cerc vicios pomenit mai sus… da-mi juma’ din salariul pe care il iau acum si iti ptomit ca scriu 10 ore pe zi, nu 8 :)

Aspoiu
Februarie 9, 2010 @ 8:15 pm

BAM!!!
“constat ca aici ai lovit exact in centrul tintei” :D
Dar… asta nu o sa fie niciodata o scuza pentru ce am scris eu mai sus.

Balin Feri
Februarie 9, 2010 @ 8:29 pm

Stimate Aspoiu, dacă eu m-am decis să nu mai public este problema mea. Am explicat pe blog-ul meu că nu am nici măcar un singur motiv să mai dau ceva spre publicare, asta pentru cei care pricep sensul cuvintelor într-adevăr. În româneşte. Am scris destul de clar că uitându-mă la scriitorii români, la cei care scriu bine, mă conving doar că nu merită sub nici un aspect. Tu, ca mare cunoscător de limba română n-ai decât să întelegi cât poţi din ce am zis şi să dai înainte cu teoretizările despre “nu mai vreau sa public pentru ca m-ati jignit”, dar mai ales despre “decit codas la oras, mai bine fruntas la mine in sat”. Bănuiesc că te referi la faptul că deşi eşti în Canada, adică la oraş, poţi fi cel mult codaş, motiv pentru care încerci să fi fruntaş la sat, aici în România.

Vezi că la “treba” ori i-ai uitat ghilimelele de rigoare ori ai probleme cu limba română. Iar dacă tot pedalezi pe temă poate sesizezi că în limba română există diacritice şi înveti şi tu să le foloseşti, măcar pentru a fi în conformitate cu corectitudinea despre care tot vorbeşti.

În cu totul altă ordine de idei: ce te face să crezi că eşti singurul care poate avea opinii? Iar dacă nu crezi aşa atunci care ţi-e problema cu ce şi-au permis să spună anumiţi distinşi maeştrii ai literaturii sf? Nu te poţi împăca cu ideea că şi-au permis să spună ceva? Altfel nu văd motivul pentru care te manifeşti aici privind acest subiect şi nu acolo unde asta se discută. Dacă ai altă părere eşti liber s-o enunţi, poţi contrazice pe oricine vrei dar fă-o acolo, altfel unii vor crede că ori eşti laş ori nu eşti capabil de formularea unei păreri şi de adoptarea unei poziţii. Faptul că nu eşti de acord cu ce spun unii sau alţii nu înseamnă că ai o parere, ci dovedeşte doar că eşti “Gică Contra”. Să te ajut? Răspunde la următoarea întrebare, astfel poate aflăm care este părerea ta: Importul masiv de literatură anglofilă este benefică literaturii române?
Până una-alta acei distinşi maeştrii fac ceva pentru limba română şi fac ceva pentru literatură, ceea ce din păcate n-aş putea spune şi despre tine. Dacă nu cumva comentariile şi glumele ţi-au devenit atât de geniale încât să fie considerate literatură.

Aspoiu
Februarie 9, 2010 @ 8:51 pm

Nu stiu de ce vrei sa-mi demonstrezi de fiecare data ca am dreptate. “Treba”?! E un tipo clar, nu crezi? Si “dedesupturile” e tot clar, dar nu e tipo.
Inainte sa iti raspund la intrebarea aia cu anglofilia poate vrei sa o revezi pentru a corecta dezacordul…

Balin Feri
Februarie 9, 2010 @ 9:20 pm

Ai lovit în centrul ţintei? Aşa o fi, eu constat însă că vezi doar o singură parte, aş zice chiar o infimă parte a problemei. Citesc şi eu englezi şi americani, nici eu şi nici nimeni altcineva nu neagă valoarea literaturii lor. Problema nu este că se aduce multă literatură de dincolo, nici faptul că tot mai mulţi aleg să citească în engleză, dacă voi asta aţi înţeles cumva. Problema este că literatura asta se substituie total literaturii autohtone, continuând în direcţia în care am pornit peste cincizeci de ani cu siguranţă nu va mai scrie nimeni în româneşte iar dacă totuşi o face cineva atunci nimeni nu va fi dispus să-l publice. Dacă nimeni nu mai citeşte în româneşte şi dacă engleza va deveni a doua limbă a tuturor ( vedeţi tendinţele actuale) cât credeţi că durează până dispare limba şi odată cu ea poporul român?
Normal, voi ca oameni pentru care literatura este un mijloc de a petrece plăcut timpul aveţi tot dreptul să vedeţi problema doar din punctul de vedere al cititorului. Dar nu sunteţi doar cititori şi nu sunteţi doar oameni, sunteţi români şi chiar dacă a reuşit comunismul şi cei douăzeci de ani de pseudodemocraţie să ucidă în voi orice sentiment patriotic tot ar trebui să vă preţuiţi propria limbă şi să vă învăţaţi copii s-o iubească, dacă nu pentru altceva atunci pentru amintirea părinţilor voştri, pentru faptul că este limba voastră maternă. Normal că aveţi tot dreptul să citiţi numai în engleză şi aveţi tot dreptul să criticaţi o literatură care vă dezamageşte, dar încercaţi să-i înţelegeţi şi pe cei care practică această literatură, deseori dezamăgitoare, din simplul motiv că nu sunt dispuşi să renunţe, nu pentru satisfacţii de vre-un fel pentru că nu există nici unele. În România cei care scriu fac asta sacrificându-şi puţinul tip liber pentru a da o şansă de supravieţuire limbii, nu pentru nemurire şi nu pentru că ar crede că se vor îmbogăţii din asta.
Credeţi că vorbesc prostii? Eu sunt secui, părinţii mei sunt secui, la noi în casă s-a vorbit şi se vorbeşte ungureşte. Suntem patru fraţi, două fete şi doi băieţi. Singura care niciodată nu a citit în ungureşte este sora mea mică. E plecată de 8 ani în USA şi nu mai ştie deloc ungureşte, până şi dicuţiile noastre sunt jumătate în româna, jumătate în engleză. Credeţi c vor stii copii ei măcar un cuvânt în maghiară, sau în română? Credeţi că va fi altfel în cazul copiilor sau nepoţilor voştri dacă vor vorbi engleza la servici, engleza în faţa calculatorului, engleza pe stradă şi vor citi în engleză? Ori pur şi simplu nu vă pasă? În funcţie de răspuns decideţi-vă ce este mai bine să faceţi, trataţi-i pe scriitorii români astfel încât să se simtă caraghioşi că nu reuşesc după o zi de muncă, în cele două ore alocabile scrisului, să creeze capodopere comparabile cu a americanilor care trăiesc din asta şi nu fac nimic altceva, sau încercaţi să fiţi înţelegatori, să-i trataţi cu respect şi observaţiile voastre să vizeze îmbunătăţirea scriiturii, nu evidentierea deşteptăciunii şi importanţei voastre.

Balin Feri
Februarie 9, 2010 @ 9:28 pm

Corect, Aspoiu. Merci pentru atenţionare şi scuze pentru dezacord. Scuze şi că nu mi-am recitit comentariul înainte de a-l posta. Sper să nu se mai repete, dar nu promit nimic. :)

Aspoiu
Februarie 9, 2010 @ 10:07 pm

In doua vorbe ce zici tu mai sus se rezuma la: din patriotism trebuie consideram toate scriierile autohntone bune, chiar si pe cele care nu sint. Si ce s-ar intampla atunci:
- nimeni nu ar mai fi motivat in vreun fel sa scrie bine sau sa progresese pentru ca orice va scrie o sa fie bun;
- i-am jigni pe cei care scriu bine, bagadu-i la gramada cu agramatii si grafomanii;
- probabil am iesi “afara” tot la gramada cu textele (care sint toate bune, nu-i asa?), iar strainii ne-ar considera timpiti;
- Ceausescu ar fi declarat erou national.
Ce nu vrei tu sa intelegi nicicum draga BF e ca un text fain e fain indiferent cine l-a scris, iar un text prost ramine la fel de prost indiferent cine il semneaza.
Avem destula intelegere pentru scriitorii bashtinoshi, insa vaicareli din astea precum ale tale cum ca editurile care nu publica, ca se sterg la fund cu manuscrisele geniale, ca vin anglosaxonii peste noi si ne fura pita de la gura, ca unii au ceva impotriva SF-ului romanesc, etc. nu ajuta deloc la “intelegerea” asta. Sint si probleme reale: ca autorii romani nu primesc un sfantz, ca nu se respecta contractele, ca unii iti mai cer sa vii cu bani de acasa ca sa-ti publice cartea, sau ca editorul se comporta ca si cum iti face o favoare daca te publica (uneori insa asa si este) – ciudat, chestiile astea nu prea le denunta autorii, ci tot cititorii aia “contra” le spun.
Si las-o mai moale cu Canada si alte chestii personale. Nu de alta dar recunosc tematica agrofufei&co. si s-ar putea ca urmatorul meu comentariu sa fie cu bulina rosie.
PS. Legat de refuzul editurilor de a publica romani:
Imi cer scuze domnului Truta, insa este exemplul cel mai la indemina. Scrierile dinsului au fot apreciate unanim, chiar si de catre “detractori” si “anglofili” (eu asa stiu). Acum sint sincer cite povestiri si romane a scris dinsul in ultimii cinci ani, si cite refuzuri a incasat de la edituri. In caz ca nu a scris prea mult, stim si de ce: pentru ca piata romaneasca nu este suficienta pentru a trai din scris, nici pentru cel mai dotat scriitor, fie el strain sau roman. Si revenim la cercul vicios a lui Eddie.

A. Buzdugan
Februarie 9, 2010 @ 11:01 pm

Anul trecut s-au publicat (electronic sau pe hartie) peste 130 de povestiri (in cele doua reviste, cele patru antologii – doua MP, una de atelier, una srsff si cele cateva antologii de autor). Eu cred ca se gasesc macar 13 bune (adica 10%), intre care 6 foarte bune (n-or fi toate “oldies” :) ) care sa merite sa fie traduse si promovate aiurea altundeva!

Balin Feri
Februarie 9, 2010 @ 11:43 pm

Dialogul surzilor…ce sa zic!?
Am zis eu să apreciezi ceva ce-i prost? Sau vrei tu neaparat să înţelegi aşa? Eu am spus: “încercaţi să fiţi înţelegatori, să-i trataţi cu respect şi observaţiile voastre să vizeze îmbunătăţirea scriiturii, nu evidentierea deşteptăciunii şi importanţei voastre” Dacă n-ai înţeles exprim ideea încă odată, mai clar: între oameni civilizaţi respectul se acordă de la sine. Chiar şi în cazul în care măria sa cititorul îşi spune părerea despre opera dezamăgitoare a unui scriitor. Nu-ţi cer şi nu cer nimănui să cadă în extaz, dacă asta ai reuşit tu să înţelegi, eu tot ce am făcut a fost să îndemn cititorii să fie toleranţi şi respectuoşi. A cere unui om să fie tolerant consider că nu este ceva deplasat, mai ales că nu vorbim aici de crime de război şi nici de jaf la drumul mare. Dacă tu crezi că este deplasat să-i ceri unui cititor să se poarte de parcă ar fi şi el om atunci efectiv vorbim degeaba. Din punctul meu de vedere este deplasat să trebuiască să ceri aşa ceva, mai ales într-un mediu cultural. Respect şi toleranţă. Nu să nu-ţi spui părerea ci să pui accentul pe operă, nu pe catalogarea autorului şi nu pe evidenţierea propriei desteptăciuni. Spuneţi părerea sinceră dar fă-o astfel încât să-l ajuţi prin asta pe scriitor pentru că rostul criticii sau a recenziei asta este. Între cititorii români, în unele cazuri extreme, aberante, se practică scrisul despre cartea cuiva pentru a ieşi în evidenţă. Unii scriu bine, alţii scriu mai puţin bine şi vor ajunge să fie cunoscuţi ca fiind scriitori buni sau slabi. Asta e. Dar mi se pare total deplasat să vină Ciolănescu Petrişor, incapabil să scrie, dar cu atât mai dornic de celebritate şi să-i facă în toate felurile pe scriitori doar pentru că îşi permite din calitatea sa de cititor, calitate autoatribuită dealtfel, nu de alta dar eu n-aş numi cititor un om care nu a citit încă o mie de cărţi. Este deplasată cererea mea? Nu se poate accepta faptul că în centrul unei recenzii, a unei lucrări de critică literară sau chiar si a unei simple păreri despre o carte trebuie să stea cartea, ce conţine sau nu contine deşi aşa ar trebui, care sunt greşelile, defectele, calităţile, etc. Altfel, eu cel puţin, nu văd sensul…
Eu sunt cititor Aspoiu şi îndrăznesc să sper că şi sunt perceput ca atare. Mie mi-ar fi jenă să spun despre un autor că mi se pare extremist, fascist, pedofil sau cine ştie ce se mai poate spune, doar pentru că aşa mi s-a părut mie din ce a scris. Mi-ar fi jenă şi să scriu despre şase sau şapte povestiri consecutive că n-am înţeles, nu de alta dar procedând astfel spun lumii ceva despre mine, nu despre acele povestiri, mai ales dacă nu este vorba despre texte hard science-fiction care necesită eventual cunoştinţe vaste din diverse domenii şi nici despre texte ermetice ci despre simple povestiri înţelese de orice copil de clasa a opta. Că nu mi-au plăcut, asta-i altceva. Că m-a pierdut pe drum o povestire, că m-a plictisit cealaltă, că nu am reuşit să citesc până la capăt etc, astea sunt de înţeles, dar a spune despre opt povestiri consecutive că n-ai înţeles ? Un scriitor dacă nu reuşeşte să scrie astfel încât să fie înţeles măcar de un cititor din opt e cazul să se lase de scris. Tot aşa cred că e cazul să se lase de scris recenzii sau critică şi cititorul care nu reuseşte să înţeleagă nici una din opt povestiri, asta dacă nu vrea neaparat să faca ceva la ce nu se pricepe. Ori să o facă, dar să nu se complacă atunci în postura de cunoscător şi să nu se aştepte să-i fie părerile luate în serios. Cred că toate astea ţin de normalitate şi nici n-ar fi trebuit să fie spuse.

Aspoiu
Februarie 9, 2010 @ 11:45 pm

Eu ma refeream la ce s-a scris efectiv in 2009, nu re-printuri sau colectii de-o viata.

Aspoiu
Februarie 9, 2010 @ 11:47 pm

Hai mai Feri, cine nu te-a tolerat si cine nu te-a respectat? Cum si cind?

Balin Feri
Februarie 9, 2010 @ 11:52 pm

Iar legat de Canada: foloseşte dragul meu aceaşi măsură şi pentru tine ca pentru alţii. Adică tu vorbind despre “decit codas la oras, mai bine fruntas la mine in sat”nu jigneşti, dar te simţi jignit dacă propriile vorbe ţi se aplică?
Dă cu bulina roşie dacă consideri că e cazul. Dar dă-ţi mai întâi ţie, că aşa se cuvine. Sau nu da, dar lămureşte-mă ce-i cu agrafufa asta de care tot pomeneşti în diverse contexte sugerându-mi oarecumva că ar trebui să ştiu, ori că aş avea vre-o legătură cu chestia asta.

Balin Feri
Februarie 9, 2010 @ 11:56 pm

Cum cine? Uite, chiar tu nu mă respecţi pentru că mă tot contrazici şi mă enervezi! :) )
Nu vorbeam strict de mine Aspoiule, credeam că se observă, dar e clar că am probleme mari cu a mă face înţeles. Aşa că nu pot decât să mă felicit pentru decizia luată. :)

Aspoiu
Februarie 10, 2010 @ 12:09 am

Stii ceva? Prefer sa nu imi raspunzi.
“Dar mi se pare total deplasat să vină Ciolănescu Petrişor, incapabil să scrie, dar cu atât mai dornic de celebritate şi să-i facă în toate felurile pe scriitori doar pentru că îşi permite din calitatea sa de cititor, calitate autoatribuită dealtfel, nu de alta dar eu n-aş numi cititor un om care nu a citit încă o mie de cărţi.”
“Mie mi-ar fi jenă să spun despre un autor că mi se pare extremist, fascist, pedofil sau cine ştie ce se mai poate spune, doar pentru că aşa mi s-a părut mie din ce a scris. Mi-ar fi jenă şi să scriu despre şase sau şapte povestiri consecutive că n-am înţeles, nu de alta dar procedând astfel spun lumii ceva despre mine, nu despre acele povestiri, mai ales dacă nu este vorba despre texte hard science-fiction care necesită eventual cunoştinţe vaste din diverse domenii şi nici despre texte ermetice ci despre simple povestiri înţelese de orice copil de clasa a opta.”
Cred ca ai inceput sa confunzi fanteziile cu viata reala. Nu stiu unde ai vazut tu infloriturile astea.
Cu tot respectul si toleranta, esti prost nene. Da’ rau, si inca convins. Ufff, gata cu vremea pierduta.

Jen
Februarie 10, 2010 @ 12:16 am

citez din recenzi si comentariile de pe cititorsf:
“Pai este rasista si nu numai.”
“departe de mine gindul ca ati vrut sa scrieti o povestire rasista”

citez din comentariul lui feri de mai sus:
“în centrul unei recenzii, a unei lucrări de critică literară sau chiar si a unei simple păreri despre o carte trebuie să stea cartea”
“să pui accentul pe operă, nu pe catalogarea autorului”

deci:
“povestirea e rasista” scrie peste tot. am cautat in recenzie si in comentarii, absolut nimeni nu a insinuat ca autorul ar fi rasist si nimanui nu cred ca i-a trecut vreodata prin cap asa ceva. deci unde e problema?!

(dar continuati, eu nu ma supar, e tarziu, am de lucru si comentariile care vin pe mail ma mai relaxeaza…)

A. Buzdugan
Februarie 10, 2010 @ 12:17 am

Nu stiu ce s-a scris efectiv :) , dar efectiv au fost publicate peste 70 de povestiri noi, intre care cred ca se gasesc 10% foarte bune etc.

Balin Feri
Februarie 10, 2010 @ 12:31 am

Dragă Aspoiule, eu recunosc, mă ştiu de prost, dar crede-mă că privind în jur prind curaj. :)
În orice caz, citindu-ţi intervenţiile din ultima vreme mă întrebam când ajungi la a dovedi în public ceea ce eu doar bănuiam. Îmi pare rău pentru tine.

rreugen
Februarie 10, 2010 @ 12:58 am

Tocmai am citit introducerea scrisa de Stephen King la romanul sau Gatu’. Ca sa dau un mic citat (in traducere proprie): “Ofer aceasta carte cititorilor. Dar numai cititorilor toleranti. Cred cu tarie ca toleranta, trecutul cu vederea si dragalasenia reciproca sunt conditii absolut necesare evolutiei culturale si estetice a literaturii.”

Asa ca, Aspoiu, daca regele zice, canadianu’ nu contrazice. Sorry. Si iti recomand sa citesti si romanul (desi, din cauza introducerii, a ramas singurul roman al lui inca nepublicat) pentru ca, sa stii, este SIMPATIC. Asa cum ne plac noua cartile.

Balin Feri
Februarie 10, 2010 @ 12:58 am

Dragă Jen, eu de prost ce sunt nu înţeleg… Spune Aspoiu că în cazul publicării acestei povestiri într-o limbă de circulaţie internatională ar fi totodată ultima publicată autorului. Asta înseamnă că vorbeşte despre povestirea capabilă să influenţeze toate povestirile viitoare ale autorului? Sau ne sugerează cumva că autorul este atât de rasist încât asta se va simţi pe toate scrierile lui viitoare? Mai spune şi că ştie că autorul nu a vrut să scrie o povestire rasistă. Dar aşa i-a ieşit, nu? Altfel spus nu vroia, dar nu s-a putut abţine. :)
Apropo de rasism cititorilor, aţi citit careva Visul de Fier?

rreugen
Februarie 10, 2010 @ 1:15 am

OOOOH! Mi-am irosit talentul de comentator fara sa observ acest superb exemplu de folosire a limbilulii:

“Dragă Aspoiule, eu recunosc, mă ştiu de prost, dar crede-mă că privind în jur prind curaj.”

Draga Aspoiule, sper ca notezi lucrurile astea undeva. Cel putin Prostul Constient Dar Curajos trebuie sa ramana, eu il simt deja (ti-am mai vorbit despre asta, cu simtitul, sper ca nu te jenezi ca tie nu iti reuseste), e el, si el trebuie sa ramana in fandom – ar trebui sa il faci PREMIU!

Jen
Februarie 10, 2010 @ 1:26 am

nu, spune ca, publicand o povestire perceputa ca rasista, autorul isi va strica imaginea in fata publicului, deci nici o editura nu va mai risca sa ii publice altceva.

rreugen
Februarie 10, 2010 @ 1:45 am

“Apropo de rasism cititorilor, aţi citit careva Visul de Fier?”

Da, l-am citit. Asta daca te referi la romanul lui Norman Spinrad – este unul dintre cele mai cunoscute manifeste anti-fascism din sf. NS are o problema aproape personala cu acest defect ideologic – cariera lui este mai mult sau mai putin o cruciada impotriva modului in care societatea accepta si valideaza si chiar promoveaza simboluri moral-eronate. S-a certat cu oameni din cauza asta, si este un scriitor care a impartit fandomul in doua, insa este de asemenea aproape un simbol pentru organizatiile care lupta pentru drepturile omului.

Eu nu am citit povestirile chestionate ca ar fi rasiste, dar daca au erori ideologice (deliberate sau din ignoranta), sunt sigur 100% ca reactia lui NS la ele ar fi foarte urata.

In ceea ce priveste reactia publicului si a lumii publicistice vestice la rasism, eu zic sa aveti incredere in parerea lui Aspoiu deoarece traieste acolo. Acolo se reactioneaza scurt si eficient la asta. Anul trecut a avut loc un mare scandal, enorm, NU din cauza ca vreun diletant ar fi publicat o povestire care leza drepturile umane. Nici macar. Pur si simplu s-a aflat ca un Editor (profesionist, respectat, cu experienta) a raspuns unui scriitor facand comentarii rasiste in legatura cu personajele din povestire (cred ca ii facuse pe arabi ‘capete de guma’ sau ceva la fel de cretin). Omul ala nu mai lucreaza in domeniu acum. Pur si simplu a trebuit sa isi schimbe meseria cu totul.

Sa publici, asumandu-ti raspunderea de autor, un text care lezeaza drepturile umane este foaaaarte riscant. Exista SF fascist si rasist, este o carte celebra care a crescut generatii intregi de skin-heads, kkk juniors, lynch-kids si alte soiuri de deviati. Nu o sa iti dau titlul si autorul deoarece refuz sa promovez chiar si asa acea mizerie abjecta. Daca esti curios, 5 minute cu google iti ajung … eu insa te-as ruga sa nu fii.

Asta are legatura doar cu mirarea ta in legatura cu consecintele dezastruoase ale publicarii unui asemenea text – lumea ‘lor’ are istoria ei, iar lumea ‘lor literara de asemenea. Si au si reguli. Si una dintre ele este ‘you don’t fuck up.’

Altfel, eu nu am citit povestirile si nu am habar daca sunt rasiste sau nu.

Aspoiu
Februarie 10, 2010 @ 1:51 am

Hai sa mai explic odata:
1. Am dovedit ca rabdarea mea are limite cind se discuta pe linga.
2. “în cazul publicării acestei povestiri într-o limbă de circulaţie internatională ar fi totodată ultima publicată autorului” – pentru ca atit autorul cit si editorul s-ar trezi cu ditai procesele, scandal si in general ecouri negative incit imaginea autorului ar ajunge in sosete si nici un alt editor nu ar mai risca a doua oara cu scriitorul respectiv. Eu nu am inteles ce-i cu pedofilu’, da’ nici nu vreau sa aflu.
3. Vad ca apropourile sint tot la Antologia SRFF. Se ignora cu desavirsire faptul ca am scris de bine si foarte bine despre aproximativ jumatate dintre povestiri.
4. “Mai spune şi că ştie că autorul nu a vrut să scrie o povestire rasistă. Dar aşa i-a ieşit, nu?” Da, nu a vrut, insa asa a iesit. Sincer cred asta tocmai pentru ca Liviu Radu nu are cum sa fie rasist, fascist sau extremist in opinia mea. Treaba cu pedofilu’ ma eludeaza in continuare.
5. “Altfel spus nu vroia, dar nu s-a putut abţine.” Ori te prefaci ca intelegi pe linga, ori…
@Dom’ Buzdugan
Mi se par cam multe 70. Adica noi, publicate. Antologia atelier Kult a avut destule ‘reluari’. MP-ul cu 6 ani de fictiuni este 100% reeditare. Pina si SRSFF-ul a avut o reeditare. Mie imi cam da cu virgula :D

Aspoiu
Februarie 10, 2010 @ 1:57 am

La modul sincer, “Visul de Fier” nu mi s-a parut mare brinza sub aspect literar, insa in mod clar scopul a fost altul. Si cred ca scopul a fost atins cu brio. La fel cum a facut si “Ferma Animalelor”, insa mult mai pe burta.

Arbait
Februarie 10, 2010 @ 2:15 am

OK cu Spinrad şi Visul de fier.
Dar dacă tot vorbim de teme “câh” şi de ceea ce autorul susţine sincer îmi permit să vă aduc aminte de chiar Robert Anson Heinlein a cărui romane, să zicem controversate, sunt reeditate fără probleme în SUA.
Şi ce controverse, ca să vorbim doar de două: rasism din ăla greu şi incest (mama – fiu, frate – soră, tată – fiică)…

rreugen
Februarie 10, 2010 @ 2:57 am

Daca te iei dupa partea ‘batrana’ a fandomului, rah e cel mai original si cel mai bun. Partea ‘tanara’ zice ca e rasist, ca scrie relativ prost, si sfaturile lui pentru incepatori sunt varza.

Pentru mine nu are importanta. Eu nu mai traiesc pe vremurile cand scria rah un roman pe saptamana, si nu stiu ce probleme avea societatea de atunci.

Motivul re-editarilor e brandname-ul. rah are … un soi aparte de reputatie intre scriitorii incepatori iar editurile il publica deoarece are rentabilitatea manualelor scolare. Uluitor e ca nimeni nu a auzit ca vreun scriitor mare sa fi invatat ceva de la rah (tampitii aia citesc clasici, shakespeari, rusi, kk), dar febra asta cu ‘ce a zis rah, ce a facut rah’ continua.

Incest – nu stiu daca asta e marea problema, ci felul jignitor in care sunt tratate personajele feminine in cartile sale, modul sau inteligent (ca era) de a ‘demonstra’ pseudo-stiintific ca femeile ‘nu sunt potrivite’ pentru anumite lucruri … spre deosebire de oameni, adica de barbati.

Pana la urma, fiecare alege cum vrea. Eu, de exemplu, nu tin in biblioteca asemenea carti, si fac tot posibilul sa imi feresc copilul (mai ales pentru ca e fata) de ele. Din nefericire traim intr-o cultura in care pana si femeile sunt pacalite sa-si submineze propriile drepturi, si eu personal nu am nevoie nici de rah, nici de campbell&hubbard&scientologie, nici de alte carti sfinte care sa-mi spuna ca femeile au mai putine drepturi decat barbatii, sau ca lumea se imparte in NOI si EI.

Jen
Februarie 10, 2010 @ 7:55 am

pentru ca m-am trezit prea devreme…

am facut niste statistici.
din antologia srsff, mie mi-au placut 3 texte, nu mi-a placut deloc 1 si mi-au fost indiferente (adica nu dezastruss, dar nici memorabil) 5 texte. lui aspoiu i-au placut 2, nu i-au placut tot 2, si i-au fost indiferente 5.

si, partea care m-a amuzat cel mai tare, pentru ca nu-mi dadusem seama inainte… el n-a spus nicaieri ca n-ar fi inteles ceva, dar eu am zis-o in 4 locuri :D aspoiule, suferi pentru pacatele mele…

Balin Feri
Februarie 10, 2010 @ 8:34 am

Răbdarea mea poate avea limite? Dar cred că nici măcar nu trebuie să mai întreb, nu de alta dar prostia este o scuză suficientă…
Dragă Aspoiu, hai să-ţi explic:
Din moment ce tu nu eşti editor la nici o mare editură care să publice ceva într-o limbă de circulaţie internatională şi nici un expert în drepturile omului nu pari a fi, cel puţin nu atâta timp cât îţi închipui că jignind nu lezezi acele drepturi, dă-mi voie să cred că aberezi. Ori îţi confunzi fanteziile cu realitatea. În orice caz, dacă tot poţi spune de acum ce s-ar întâmpla în cazul publicării anumitor texte în limbi de circulaţie internatională, poate realizezi că pierzi vremea degeaba cu mine, locul tău băiatule este mult mai sus, cu aşa o putere de premoniţie ar trebui să te angajeze CIA. Dar mult mai degrabă cred că ar trebui să te alături vrăjitoarelor care tocmai se bat cu flacăra violet, nu de alta dar eşti la fel de rupt de realitate ca ele. Sau poate eşti o somitate pe dincolo şi noi n-am aflat? S-a reîncarnat Nostradamus tocmai în tine?

RREUGEN, de Creangă Ion ai auzit? Întrebare retorică, ştiu…altfel poate recunoşteai citatul. Poate pe când s-o traduce şi publica într-o limbă de circulaţie internatională.

Despre Visul de Fier : Spinrad oferă nu doar imaginea unui Hitler suferind de paranoia megalomanică ci prezintă şi percepţia acestuia privind rasa pură, adică oamenii şi inferiorii, respectiv mutanţii şi face asta clădind o întregă teorie coerentă, nu doar lipsită de fisuri ci chiar aplicabilă lumii. Diferenţele dintre arieni şi ceilalţi sunt la nivel genetic, de ce nu ar putea fi priviţi aşadar arienii ca fiind rasa pură iar ceilalţi ca fiind corcituri, mutaţii ale acesteia? Mare noroc că voi aţi citit cartea asta după ce s-au pronunţat alţii în privinţa ei, altfel ajungea şi asta rasistă.

rreugen
Februarie 10, 2010 @ 10:29 am

Creanga a fost tradus in cel putin doua limbi de circulatie universala, chiar recent intr-o editie ro-fr-en. Lucru pe care il poti afla de altfel foarte simplu. Eu am inteles intentia ta de ironie, e okay, dar cred ca e mai bine sa stii despre ce scrii ca sa nu ‘dai pe langa,’ si sa loveasca retorica ta asa cum trebuie.

Iti atrag atentia ca ai facut acelasi lucru si mai sus, si ai incurcat borcanele cu cine ce a zis despre care povestiri, si a trebuit sa explice altcineva chestiunea.

Da, am avut noroc cu Visul de Fier. Uraa. Asta este concluzia la care doreai sa ajungi? Bravo, ai ajuns la ea, dar eu nu am inteles ce vrei sa spui? Si daca am avut noroc ca s-au pronuntat altii in privinta ei … ce? Cam despre toate cartile aparute s-a pronuntat cineva pe undeva, ce treaba are asta cu noi?

Balin Feri
Februarie 10, 2010 @ 10:55 am

Îmi pare rău pentru tot RREUGEN, Aspoiu, Jen şi cine s-o mai fi implicat în discuţiile astea sterile, dar eu mă opresc aici. Răbdare să explic de zeci de ori un comentariu nu am şi în plus nici nu merită pentru că ar trebui apoi să explic explicaţiile şi asa mai departe. Consideraţi că nu am spus nimic şi până şi nimicul l-am rostit doar în soaptă.

A. Buzdugan
Februarie 10, 2010 @ 4:01 pm

@Aspoiu – In sfarsit am gasit ceva timp!

36 povestiri – Nautilus
18 povestiri – Helion
9 povestiri – Antologia srsff
n povestiri – Atelierkult
3 povestiri – MP1/2009

,unde n>4.

Peste 70.

Au mai aparut si aiurea altundeva. Numai o antologie craioveana imi vine acum in minte. Sunt peste 80!

Ei, din astea peste 80, cu siguranta 10% etc. :)

@Admin – Si firesc si frumos ar fi sa taiati dintr-un anumit comentariu “esti prost nene”. Chiar daca e pe un ton respectuos, neexclamativ… :)

Aspoiu
Februarie 10, 2010 @ 4:44 pm

@Dom’ Buzdugan
Da dom’le, ai dreptate. Am stat si io sa le numar si sint multe. Se pare ca sintem pe o curba ascendenta din 2006 incoace. Si sper sa o tina tot asa.
Eu ma gindeam la o medie a anilor trecuti, dar nu m-am exprimat cum trebuie. Exemplu 2007, cind situatia e fost destul de ‘albastra’, fara Nautilus, fara SRSFF, fara antologii la MP.
Important e ca lucrurile se misca in directia buna, si e bine ca sint oameni care sa le dea peste ceafa celor care nu vad prea bine (Merci).
Cit priveste acele 10% (sau mai mult) o sa vedem ce se alege in Martie, stay tuned ;)
PS. Treaba cu adminu’: daca se taie bucata aia, ar trebuie sa se taie si prostiile. Zic io.

rreugen
Februarie 10, 2010 @ 6:26 pm

Da, sunt multe texte. Aspoiu, va trimit un mail in legatura cu asta.

Lady Jen şi cu Sir Aspoiu « SCIFIENTLAND
Februarie 27, 2010 @ 1:03 pm

[...] valoare literară Lady Jen şi cu Sir Aspoiu 27/02/2010 Comentariile la articolul „Etica scrisului (I)”, publicat de Horia Nicola Ursu în numărul din februarie al revistei „Nautilus”, sunt, ca mai [...]

A. Buzdugan
Februarie 27, 2010 @ 10:45 pm

The Aristocracy In Scifientland :)

Aspoiu
Februarie 28, 2010 @ 6:51 am

Discombobulaland

A. Buzdugan
Februarie 28, 2010 @ 9:39 am

Strasnic nume pentru o a doua antologie!

Aboneaza-te la RSS-ul de comentarii al acestui articol. TrackBack URL

Comenteaza

^ Top
Home | Stiri | Recenzii | Povestiri | Dictionar SF | Film | Outsider | English Page | Calendar | Istoria Ilustrata | Fandom | Pintenul Fierbinte | Autori | Ghidul Colaboratorului | Contact
Revista Nautilus © 2008 || ISSN 1844 - 0371
  • Carti online
  • Reviste electronice

Materialele prezente pe acest site sunt folosite cu permisiunea autorului/proprietarului si se supun legilor drepturilor de autor.