Amendamentul Dawson 11 (Incheiere)
Amendamentul Dawson 10
Amendamentul Dawson 9
Amendamentul Dawson 8
Amendamentul Dawson 7
Amendamentul Dawson 6Ma ascund ca un hot la adapostul intunericului de o consistenta aproape palpabila. Ma preling fara nici un scop pe linga ziduri asemeni unei umbre impasibile si mute. N-as putea spune de ce ocolesc spatiile deschise, n-a mai ramas nimeni sa ma vada.
Ma plimb prin ceea ce altadata a fost un oras plin de viata. Acum este mort, inghetat. S-a petrecut subit, fara ca cineva sa-si dea seama ce se intimpla. Dintr-o data timpul s-a oprit in loc si a refuzat cu incapatinare sa se scurga in continuare. Care a fost cauza? Nimeni n-ar putea spune. Cert este ca intr-o fractiune de secunda tot ceea ce insemna viata sau miscare a impietrit. Si de atunci lucrurile au ramas neschimbate. Putini au fost cei care au scapat cu viata si mai putini cei care au supravietuit primelor clipe de nebunie colectiva. Asta nu le-a folosit la nimic, le-a transformat restul vietii intr-un cosmar. Perpetua cautare de hrana avea sa esueze in curind intr-un mod deplorabil pentru ca universul inconjurator si-a schimbat in mod insesizabil consistenta. La o prima vedere totul pare normal, dar daca vrei sa iei un obiect oarecare, descoperi ca iti este imposibil sa-l deplasezi din loc macar si cu citiva milimetri, de parca forta gravitationala s-ar fi multiplicat insutit.
Ma plimb la intimplare pe strazile pustii. Evit aglomeratia. La inceput imi placea sa ratacesc pe bulevardele populate de o multime de siluete intepenite in cele mai curioase pozitii. Mai speram inca intr-un miracol care sa-i trezeasca pe toti la viata. Acum toate aceste siluete inghetate intr-un moment din timp imi stirnesc mila si, vazindu-le, simt nevoia de a fugi cit mai departe, undeva unde soarele rasare inca in fiecare dimineata, unde pot simti adierea vintului si picaturile reci de ploaie.
N-am idee care ar fi coresponentul timpului scurs de cind s-au intimplat toate astea in lumea reala. Pentru mine n-a fost decit o interminabila clipa repetata de un numar infinit de ori.
Sint singura. N-am mai vazut o fiinta vie de mult timp, ceea ce ma face sa presupun ca au murit toate. Deci, in final, eu sint singurul supravietuitor. Acum descopar cit de dureros poate fi sa n-ai cui sa-ti impatasesti bucuria de a trai… sau deznadejdea. Tacerea ma innebuneste. Ultimul zgomot auzit imi rasuna inca in urechi: plinsetul unui copil ramas singur intr-o camera cu usile si ferestrele intepenite. As vrea sa pot uita, dar nu pot. Trebuie sa-mi amintesc fiecare detaliu al agoniei acestei lumi uitate de vreme. Poate ca intr-o zi… dar acestea sint sperante desarte care nu vor deveni niciodata realitate.
Foarte tare ideea. Unde mai pot gasi alte povestiri scrise de tine?
Multumesc. Cu putin noroc, o noua povestire va fi publicata in numarul viitor al revistei Nautilus.
“Gindestete!(nu era cu “-”) la ceilalti, cei care nu sint morti, doar inghetati”..pag 5:)
mi-a sarit in ochi dupa ce am mai citit odata partea asta ,ca nu ma prinsesem la final:), eram derutat la o anumita situatie…am citit prea in fuga:D
frumoasa poveste…initial am crezut ca se contura “un mic” dezastru climateric,dar m-am inselat:)
mi-am facut mai greu curaj sa citesc povestirile autorilor romani si am ramas surprins sa constat ca pot fi destul de interesante…e o initiativa buna publicarea lor aici
[...] Este vorba de o povestire de debut publicata in numarul din iulie 2008 al revistei online Nautilus. Daca din primele rinduri ne confruntam cu un dezastru ( pt moment, la nivel local, nu sunt [...]
Multumesc, KYODNB, pentru observatii… si cand ma gandsec ca a am avut cinci perechi de ochi care sa vaneze greselile de tehnoredactare si nimeni n-a observat-o… offf…
De asemenea multumesc celor de la Culture Travellers pentru aprecieri.
Desi eu sint un fel de Gica-contra-vesnic-nemultumit, trebuie sa spun ca SINT IMPRESIONAT! Si nu neaparat de idee cat de constructia literara. Sper sa nu te opresti din scris!
Da, exista sperante!
Multumesc pentru aprecieri. De oprit din scris nu ma opresc, variaza doar genurile si subiectele abordate.
Acum, cu mare întârziere ţi-am citit şi eu povestirea.
Am de făcut nişte observaţii: mă enervezi teribil stimată domnişoară (sau doamnă-încă nu am verificat). Unde-i cealaltă povestire? Găndeşte-te puţin, dacă tu, care ai un real talent şi din câte îmi dau eu seama ai şi drag de sf, nu continui să scrii atunci cine să o facă? E nevoie de fiecare voce nouă, de fiecare mână capabilă să conducă aşa cum trebuie pana. Aşa că nu există scuze, ţine-te de promisiune!
Felicitari Ioana ![]()
Ideea e interesanta si angrenind mai multe contexte cred ca ar putea duce la ceva mai amplu.
Spor!
[...] Shepard – Vînătorul de jaguari (Nemira) * Cea mai bună povestire românească: Ioana Vişan – Îngheţul (Nautilus-Nemira) * Cea mai bună antologie: Lucius Shepard – Vînătorul de jaguari (Nemira) * Cea [...]
Are un avantaj: macar se intampla ceva in text. Dar nu e nici pe departe SF, e cel mult F, iar scrisul e plin de hartoape. Cam departe de “sense of wonder”-ul la care m-as fi asteptat de la “cea mai buna povestire publicata in 2008″.
Pai e “Cea mai buna povestire ROMANEASCA pe 2008″. Daca ai alta recomandare…eu unul sint curios.
Am cautat lista de nominalizari, dar ori sunt eu nepriceput, ori nu mai e disponibila pe CititorSF. Help ?
Le gasesti aici:
http://www.nemira.ro/blog/premiile-cititorsf-pe-anul-2008-finala
teoretic si pe la noi ar trebui sa le gasim pe undeva ca ascunse nu ar fi
din ce tin eu minte s-a folosit un sistem de votare cu bifare luat de prin afara si de asta nu sunt disponibile pe site nominalizarile si procesul de votare.
LOL. Ar trebui ca premiul sa se fi numit “cea mai buna povestire publicata in Nautilus”… chiar si asa fiind, textul lui Aron Biro e MULT mai bun decat Inghetul IMHO.
si mie mi-a placut textul.
Aboneaza-te la RSS-ul de comentarii al acestui articol. TrackBack URL