Salvatoarea de suflete

Louis MacMaster Bujold – Paladinul sufletelor
Traducere de Raluca Chirvase
Editura Tritonic, 2008

Autoarea reia firul epic din Blestemul Chalionului, scoţînd la iveală detalii necunoscute şi dovedind că nimic nu-i ceea ce pare.
Roina văduvă, personajul nebun şi malefic din primul volum, se dovedeşte a fi doar o fiinţă doborîtă de harul dăruit de zei şi căruia nu reuşise să-i facă faţă, har pe care nu-l înţelesese şi pe care nu ştiuse să-l folosească. Acum, cînd lucrurile s-au liniştit şi cînd lumea părea stabilă, femeia care avusese cîndva totul şi care pierduse totul se pomeneşte scoasă din prizionieratul său comod şi tîrîtă într-o aventură al cărui rost nu-i este cunoscut.

Treptat, o dată cu eroina, cititorii sînt puşi în faţa unor enigme a căror rezolvare este strîns legată de evenimentele din primul volum. În acelaşi timp, doamna Bujold dezvoltă o mitologie – şi, mai ales – o demonologie extrem de interesantă şi de originală.
De fapt, valoarea acestei cărţi este dată de subtilitatea cu care autoarea reuşeşte să ne transmită  informaţii extrem de complexe, să ne introducă în lumea mitică pe care a creat-o, lăsîndu-ne impresia că ne istoriseşte o poveste cavalerească, plină de aventuri şi de dragoste. Spusă la persoana întîi, din punctul de vedere al roinei care nu e întotdeauna convinsă că-i în toate minţile, povestea te captivează, te convinge, te tîrăşte după ea în vîrtejul turbat al evenimentelor.

Ceea ce se dorise a fi o simplă plimbare lipsită de pericole – de fapt, o evadare din prizionierat – se transformă într-un coşmar plin de tensiune, în care supranaturalul capătă o pondere tot mai mare. Vrăji, demoni, morţi vii şi zei ce intervin prin interpuşi năvălesc în viaţa exasperant de monotonă a roinei, dînd-o peste cap, ameninţînd nu numai existenţa acesteia, ci şi a întregii lumi în care trăia. Autoarea surprinde într-un mod foarte convingător un aspect obişnuit lumii medievale, dar străin omului modern: capacitatea de a accepta supranaturalul, de a-l integra în cotidian, de a trata direct cu divinitatea şi de a înţelege dorinţele acesteia.
Romanul mi se pare extrem de reuşit din multe puncte de vedere, iar premiile primite sînt meritate pe deplin. Personajele sînt convingătoare, acţiunea e dinamică şi logică. Dar cu adevărat impresionantă este capacitatea doamnei Bujold de a crea o mitologie coerentă.