Un miliard de întrebări despre lume

Arkadi şi Boris Strugaţki – Un miliard de ani pînă la sfîrşitul lumii
Traducere de Valerian Stoicescu
Editura Paralela 45, 2008

Am citit prima jumătate a cărţii într-o oră. Fusesem captivat de povestea astronomului Maleanov, care, pe o căldură înfiorătoare – de unde aer condiţionat în apartamentul unui cercetător sovietic? – nu poate să-şi finalizeze o idee ce ar putea să revoluţioneze ştiinţa, pentru că telefonul sună tot timpul, împiedicîndu-l să se concentreze. După aceea pică un individ de la casa de comenzi care-i lasă o ladă cu băuturi şi mîncăruri fine – totul fusese plătit, aşa că astronomul acceptă livrarea, apoi se trezeşte cu o tipă trăznet, care îi prezintă un bileţel de la soţia lui (aflată în concediu, la mare, cu copilul şi cu mămica ei, soacra lui Maleanov, pentru că aşa se mergea în concediu pe vremea aceea…) care-i solicită să găzduiască o veche prietenă din copilărie, şi atunci astronomul lasă baltă lucrarea, se chercheleşte bine împreună cu musafira, mai apare şi un vecin, care are şi ăla tot felul de probleme…

Adică avusem parte de o atmosferă amuzantă, ca în Bulgakov sau în Ilf şi Petrov, cu multe observaţii sarcastice privind viaţa şi activitatea intelighenţiei sovietice…

Apoi lucrurile s-au încurcat brusc – Maleanov ajunge, împreună cu mai mulţi prieteni ai săi, la concluzia că există anumite forţe care doresc să-i împiedice să-şi finalizeze proiectele ştiinţifice – , iar cea de-a doua jumătate a romanului am citit-o în două zile.

Nu pentru că n-ar fi fost interesantă. Dimpotrivă, cartea devenea tot mai interesantă. Nu pentru că n-aş fi fost curios să aflu cum se termina aventura astronomului nostru (şi a prietenilor săi, cercetători din diferite domenii). Dimpotrivă, muream de curiozitate să aflu cum rezolvau problema autorii (de fapt, să aflu ce voiau să spună).

A durat atît de mult pentru că am făcut multe pauze ca să mă gîndesc.

Pentru că fraţii Strugaţki pun tot felul de probleme care nu-ţi sînt indiferente, te fac să gîndeşti, să participi – nu găsesc alt termen decît interactiv – la un soi de dezbatere ad-hoc.

Prefer să nu vă spun concluzia la care au ajuns autorii, dar vă asigur că-i foarte interesantă şi că merită să vă gîndiţi la ea, să n-o luaţi doar ca pe un joc intelectual.