Un western fantasy?

Stephen King – Pistolarul
Traducere de Mircea Pricăjan
Editura Nemira, 2009

Am auzit multe – şi de multă vreme – despre ciclul Turnul întunecat, dar nu am avut pînă acum ocazia să citesc vreunul dintre cele şapte romane.Sincer vorbind, impresia pe care mi-a lăsat-o Pistolarul nu a fost foarte favorabilă. Am citit mult prea multe romane ale lui King ca să nu ştiu că acestea nu sînt egale, că şi în interiorul unui volum găseşti multe pagini de umplutură sau că diferitele părţi ale cărţii sînt legate – uneori – destul de artificial. Dar întotdeauna am descoperit pagini scrise cu o măiestrie de invidiat, iar acele pagini fac suportabilă întreaga carte.

Pistolarul se doreşte – după spusele autorului – o replică fantasy la un western al lui Leone, Cel bun, cel rău şi cel urît. Trebuie menţionat de la bun început că westernurile spaghetti nu sînt chiar westernuri adevărate (în sensul că le lipseşte adevăratul spirit al westernului). De fapt, în ciuda declaraţiei autorului – şi, poate, în ciuda intenţiilor ascestuia – Pistolarul nu are nici o legătură cu westernurile. Doar cineva care nu are cunoştinţe legate de acest gen (literar sau cinematografic) îşi poate imagina că e suficient să plimbi un individ cu pistoale la brîu prin pustietăţi ca să obţii un western.

Pentru că Stephen King asta face: ni-l plimbă pe Roland printr-un pustiu. Din cînd în cînd, pistolarul se mai întîlneşte cu cineva, mai povesteşte despre sine, îşi mai aminteşte cîte ceva – ca să ne lămurim că urmăreşte un bărbat în negru (asta s-ar putea să fie singura chestie tip western). Vom descoperi, în cele din urmă, că nu îl urmăreşte pentru duelul tradiţional în westernuri, ci ca să afle unde este Turnul Întunecat…

Întreaga carte constă din informaţii incomplete, care trezesc curiozitatea cititorilor. Atît de puternic, încît aceştia au avut răbdare ani de zile ca să apară continuarea…

Povestea e complicată de faptul că se desfăşoară într-un univers nedefinit – poate o lume paralelă cu a noastră sau o lume în continuarea lumii noastre, dacă ţinem seama că Jack ajunge acolo – venind din lumea noastră – după ce a murit. Dar, în acelaşi timp, King strecoară suficiente informaţii care sugerează că lumea respectivă e lumea noastră, care a trecut printr-o catastrofă majoră…

Sincer vorbind, m-am lămurit că n-are nici un rost să cauţi vreun strop de logică în cărţile lui King, aşa că vă sfătuiesc să luaţi lucrurile ca atare şi să nu vă puneţi nici o întrebare. King n-o să vă ofere nici un răspuns.